Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·31 mai 2011
Dezbatere proiect de lege · Trimis la votul final
Andrei Dominic Gerea
Discurs
„Sănătatea românilor, în pericol!”
Nu cred să fie ceva mai de preț pentru om decât viața și sănătatea. Din păcate, Guvernului Boc nu-i pasă de ele nici cât negru sub unghie. Cu un ministru care n-are nici în clin, nici în mânecă cu problema nici nu e de mirare. Afirm asta uitându-mă la așa-zisa reformă în domeniu, creatoare doar de harababură, deficiențe și suferință și mai cumplită într-un sistem deja ineficient ca organizare și deficitar ca infrastructură modernă și performantă. Măcinat de birocrație și, îndeosebi, de subfinanțare accentuată, el se confruntă, din nefericire pentru beneficiari, și cu disprețul, batjocura, neprofesionalismul și corupția factorului politic dominant.
Îmi susțin afirmația cu răspunsurile date mereu cu întârziere de ministerul de resort întrebărilor mele menite a-i semnala chestiuni de interes public incontestabil și a-i solicita rezolvări legale pentru ele: vaccinurile lipsă pentru nounăscuți, anul trecut; dotarea cu aparatură de profil, echipamente de detectare a incendiilor, ambulanțe și elicoptere SMURD; finanțarea unor unități medicale argeșene și asigurarea cu medicamente; restructurarea spitalelor din județ; programele de screening pentru unele
maladii cu incidență națională în creștere; Registrul Național al Donatorilor de Celule Stem; descurajarea comerțului cu produse etnobotanice.
Toate acestea reprezintă subiecte deloc de neglijat, și unele de importanță vitală pentru cetățeni, cărora socot că trebuie să li se acorde permanent atenție și să intre, cu rezultate semnificative, în preocuparea cotidiană a birocraților, încă numeroși și neperformanți, de la instituția guvernamentală în cauză.
Ei bine, demersurile mele, legitime și întemeiate, pertinente și utile, s-au soldat regretabil și nepermis cu răspunsuri aproape jalnice, semnate indescifrabil de nu se știe cine, pentru ministru. Care ministru, precum se vede, se eschivează nejustificat de la o obligație legală imperativă, știind probabil că nu merită să-i dea curs atâta vreme cât documentele redactate de subordonați sunt așa cum sunt: neconcludente și fără soluții, cel mult cu oarece promisiuni inițiale, abandonate, jenant, mai apoi.
Acest mod de lucru derizoriu și condamnabil este același și în privința mult trâmbițatei reorganizări a spitalelor țării, făcută la repezeală și, categoric, nepotrivit, fără a se ține cont de starea reală de sănătate a populației, în continuă degradare din pricina tot mai proastelor condiții de trai și stresului existențial accentuat. Susțin răspicat că nu faci reformă prin reducerea numărului de paturi, când cel al bolnavilor crește. Nu poți cere contribuții mai mari la asigurările publice de sănătate când nu oferi servicii mai multe și mai bune, nici măcar analizele de bază, pe cât este nevoie.
Nu este în regulă să faci descentralizare doar pe spezele administrației locale, fiindcă aceasta nu va face față niciodată unei asemenea poveri financiare, mai ales când nu se fac reduceri semnificative de personal bugetofag la nivel central, unde clientelismul politic este vizibil înfloritor și rentabil! Ca să nu mai zic că modul în care această așa-zisă reformă a fost croită și pusă în aplicare este amatorist și neproductiv, iar efectele și mai dezastruoase, morbiditatea și mortalitatea pe plai mioritic amplificându-se pe zi ce trece.