Violeta Tudorie

„Sănătatea și securitatea în muncă”

Securitatea, în opinia Academiei Române, înseamnă a fi la adăpost de orice pericol, protecție sau apărare, iar sănătatea reprezintă starea unui organism în care funcționarea tuturor organelor se face în mod normal și regulat.

Preocupările statelor pentru crearea unui mediu de muncă sigur și sănătos au crescut odată cu intensificarea eforturilor de dezvoltare economică, socială și morală și, cu certitudine, în funcție de nivelul de civilizație atins, de respectul pe care fiecare țară l-a acordat drepturilor fundamentale ale omului, între care și cel de protecție în muncă.

Uniunea Europeană constituie organizația cea mai activă de integrare multisectorială a statelor semnatare ale tratatelor de constituire în domeniile economic, social, politic, al drepturilor cetățenești și al relațiilor externe.

Legislația de securitate și sănătate în muncă este o componentă a sistemului național de reglementări, care stabilește responsabilitățile instituțiilor implicate, cadrul de înființare și organizare a activității în domeniu și asigură respectarea principiilor de prevenire a accidentelor de muncă și a bolilor profesionale. Caracteristica ei fundamentală este aceea că se află într-un proces de armonizare cu prevederile directivelor europene în domeniu.

Constituția României, afirmând dreptul la protecție socială, face referire și la măsurile de securitate și igienă a muncii, iar Codul muncii (Legea nr. 53/2003) conține prevederi juridice care, prin aplicarea lor, contribuie la apărarea vieții și sănătății salariaților.

Directiva-cadru europeană privind securitatea și sănătatea în muncă (Directiva 89/391/CEE), adoptată în 1989, a reprezentat un important instrument pentru îmbunătățirea sănătății și securității în muncă. Aceasta garantează cerințele minime în materie de securitate și sănătate în întreaga Europă, în timp ce statele membre au posibilitatea de a menține sau de a stabili măsuri mai stricte.

În 1989, unele dispoziții ale directivei-cadru au adus cu ele inovații considerabile, inclusiv următoarele: termenul de „mediu de lucru” a fost stabilit în conformitate cu Convenția nr. 155 a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) și definește o abordare modernă care ține seama de siguranța tehnică, precum și de prevenirea generală a bolilor profesionale. Directiva vizează stabilirea unui nivel uniform de securitate și sănătate în beneficiul tuturor lucrătorilor (singurele excepții sunt lucrătorii casnici și anumite servicii publice și militare). Directiva obligă angajatorii să adopte măsurile preventive corespunzătoare pentru a spori securitatea și sănătatea locului de muncă. Directiva introduce drept element-cheie principiul evaluării riscurilor și definește elementele principale ale acestuia, spre exemplu, identificarea pericolului, participarea lucrătorilor, introducerea unor măsuri adecvate cu prioritatea eliminării riscului la sursă, documentarea și reevaluarea periodică a pericolelor de la locul de muncă.