Valeriu Ștefan Zgonea

„Șanse egale pentru persoanele cu handicap”

Primul articol al Declarației Universale a Drepturilor Omului proclamă: „Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și drepturi”. Acest articol constituie fundamentul libertății și dreptății în lume. Și persoanele cu handicap au aceleași drepturi ca toți ceilalți cetățeni.

În ciuda progreselor realizate, a reglementărilor legale și a strategiilor adoptate, există multe bariere pe care persoanele cu handicap sunt obligate să le înfrunte: în accesul la educație, încadrarea în muncă și accesul la bunuri și servicii. Discriminarea cu care se confruntă persoanele cu dizabilități se bazează uneori pe prejudecăți, dar adesea este cauzată de faptul că acești oameni sunt pur și simplu uitați ori ignorați.

Nu este suficient faptul că avem o legislație antidiscriminatorie, că suntem o țară membră a Uniunii Europene și există numeroase rezoluții și directive comunitare care reglementează aspectele în acest domeniu și stabilesc cadrul general al programului de acțiune pentru combaterea discriminării și pentru integrarea socială a persoanelor cu handicap. Nu este suficient să elaborăm programe de incluziune socială și să analizăm starea sistemului de protecție a persoanelor cu handicap. Pentru a transpune în practică aceste reglementări este necesară participarea întregii societăți, ceea ce înseamnă, în primul rând, educație publică și înțelegerea nevoilor și drepturilor persoanelor cu dizabilități, lupta împotriva prejudecăților și discriminării de orice fel.

Astăzi, când sărbătorim Ziua internațională de luptă împotriva discriminării persoanelor cu handicap, o zi cu semnificații deosebite, în România mai sunt persoane cu handicap care stau ascunse, copleșite de sentimentul inutilității. A fi imobilizat într-un scaun cu rotile este o pedeapsă cruntă, neexistând rampe de acces în multe instituții, magazine sau în mijloacele de transport în comun. Există și rampe construite în bătaie de joc, astfel încât și un om cu picioarele întregi și-ar croi drum cu mare greutate pe aceste pante improvizate. Este doar un exemplu dintr-un șir mai lung al problemelor cu care se confruntă persoanele cu dizabilități. Avem bariere discriminatorii și în planuri mai subtile, dificil de identificat. Prin urmare, promovarea drepturilor persoanelor cu handicap reprezintă un obiectiv prioritar.

Avem o lege care sancționează discriminarea, Legea nr. 48, adoptată în anul 2002. Consiliul Național de Combatere a Discriminării funcționează din anul 2003, rolul acestuia fiind de a informa și de a forma societatea românească în vederea eliminării oricărei forme de discriminare, de a investiga și de a sancționa actele de discriminare, contribuind astfel la crearea unui climat general de încredere, respect și solidaritate, definitoriu pentru o societate democratică și europeană.

Avem o Strategie națională privind protecția, integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu handicap din România, în vigoare pentru perioada 2007 – 2013, și un Plan de activitate pentru perioada 2009 – 2012, elaborat de Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, din care amintesc câteva acțiuni: ratificarea Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități; modificarea și completarea Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap; finanțarea proiectelor în domeniul protecției și promovării drepturilor persoanelor cu handicap; finalizarea Programului de incluziune socială, finanțat de Guvernul României prin împrumut acordat de către Banca Mondială, prin care se va continua reforma instituțională. La ora actuală, se află în derulare cea de-a doua selecție de proiecte. În cadrul primei selecții, au fost declarate câștigătoare proiectele de construcție de centre rezidențiale ale unui număr de 9 direcții generale de asistență socială și protecția copilului, pentru care a fost prevăzută suma de 7,5 milioane de euro.