Sorin Avram Iacoban

Sărut mâna, doamnă președinte! Dragi colegi,

Astăzi, declarația politică: „Politica de stat a Ungariei împotriva spiritului Uniunii Europene”.

Dragi colegi,

Țara vecină, Ungaria, și-a mutat atenția de la propriii cetățeni la refugiați, așa cum rezultă din ultimele acțiuni ale Guvernului maghiar. Această atenție nu este altceva decât un ansamblu de politici represive despre care am aflat de la instituțiile europene că i-au avut ca „obiect” pe cei care sunt solidari cu principiul apărării drepturilor omului.

Nu ar fi problema noastră politica de stat a Ungariei, dar, când prin această politică se încearcă atragerea României într-un scandal diplomatic, acest lucru nu mai poate fi trecut cu vederea.

Decizia de a ridica un gard de delimitare a propriilor teritorii are o dimensiune sugestivă: gardul este imaginea la figurat a cenzurii și imaginea la propriu a sclaviei și represiunii.

Nu este cu nimic surprinzător faptul că această criză a refugiaților a apărut în Ungaria, deși toată Europa a fost cuprinsă de acest flagel. Evenimentele se petrec într-un stat care a rămas corigent la politica drepturilor omului, care își vede propriii cetățeni ca vulnerabilități naționale, un stat care a rămas repetent față de propriile etnii. Ultimele crize

cu specific etnic în această zonă a Europei au avut un singur element comun, și anume Ungaria.

Nu este caracteristic valorilor europene ca gravidele să nască lângă un gard de sârmă. Nu este specific valorilor europene ca bâta, câinii de luptă și gazele lacrimogene să țină loc toleranței etnice și solidarității sociale.

Ne gândim că politica „gardului antiimigranți” reprezintă, de fapt, un omagiu adus celor care au gândit nedreptul Zid al Berlinului pentru națiunea germană, o imagine sinistră a terorii și dușmăniei.

Problema refugiaților este cu mult mai complexă și nu se poate rezolva cu forța, deoarece o reacție presupune negreșit și o contrareacție. Ea trebuie tratată cu calm și înțelepciune.

Dragi colegi,

România trebuie să conștientizeze faptul că nu toți cei care vin în Europa din zonele de conflict militar au calitatea de refugiat politic. Cea mai mare parte a celor pe care îi vedem ținuți la gard, ca într-un țarc, de autoritățile maghiare sunt imigranți economici, atrași de ajutoarele sociale din Europa de Vest. Dar ce ne facem dacă, printre aceștia, s-au ascuns și jihadiști, cei special antrenați pentru a constitui în democrațiile europene celule teroriste?

Cred că România ar trebui să fie foarte atentă la acest aspect. Am inițiat în sesiunea trecută o interpelare la Ministerul Afacerilor Externe, care a avut ca obiect acțiunile teroriste desfășurate pe teritoriul României. Din răspunsul primit a rezultat faptul că din 2013 și până în prezent România a uzat de dreptul său de a declara indezirabili anumiți cetățeni străini, majoritatea provenind din țări în care instabilitatea militară și politică este de notorietate, și aici mă refer la: Afganistan, Liban, Irak, Tunisia, Pakistan și Algeria.