Vasile Popeangă

Sărut-mâna!

Mulțumesc, doamnă președinte de ședință.

Declarația mea politică se intitulează „Ce ar trebui învățat din tragedia de la Clubul «Colectiv»”.

Cea mai mare tragedie din 1989 și până azi s-a întâmplat la Clubul „Colectiv”. Până acum, când rostesc aceste gânduri, peste 32 de tineri și-au pierdut viața și alți aproape 150 sunt răspândiți prin spitale cu arsuri de diverse grade și întinderi. Pentru niciunul dintre cei în viață nu se poate spune că nu mai există pericolul de agravare a stării de sănătate, cu consecințe letale, întrucât peste 10 sunt încă în stare critică, iar la arsuri este bine cunoscut că evoluția este impredictibilă. Contrar multor păreri negativiste, pesimiste, având în vedere răspunsul statului la această tragedie – timp scurt, reacție rapidă, mobilizare exemplară –, s-a dovedit că extrem de bunele opinii arătate în toate sondajele despre cei care conduc sistemul de sănătate se confirmă.

Căci începuse iarăși războiul, un război în favoarea vieții și a sănătății, un război în care s-a putut vedea ce poate nu se remarcase până acum: munca de ani de zile a celor care lucrează în sănătate, care conduc sistemul de sănătate materializându-se în locuri mai multe în spitale, organizare mai bună, doctori mai mulți, aparatură și medicamente mai performante, armele cu care medicii luptă de partea darului divin – viața!

Dacă toate ar merge în țara asta cum s-a dovedit că merge sistemul de urgență din sănătate, țara noastră ar face mari pași înainte.

Vedem tot mai des că avem legi, dar că acestea nu se respectă, nu sunt aplicate cu bună știință. Ce-avem de învățat din această lecție amară? Asta demonstrează slăbiciunea instituțiilor, cangrena care mușcă din ele, aspect ce trebuie să îi frământe serios pe oameni, indiferent de statutul și poziția lor socială. Legi există și sunt perfectibile,