Doina Burcău

## Domnule președinte, Doamna ministru,

## Stimați colegi,

Am fost obligați să citim, să recitim un text numit moțiune. Am constatat următoarele: a face ceva la întâmplare înseamnă întotdeauna a face ceva prost.

Deputații aparținând Grupului parlamentar al PDL afirmă că prin moțiunea depusă pe educație își fac datoria față de sistemul de învățământ.

Ca dascăl, mă bucur. Mă bucură această luare de poziție, pentru că îmi dau seama că după trei ani de guvernare membrii PDL conștientizează faptul că au o datorie față de învățământul românesc, o datorie pe care însă nu și-o vor putea achita niciodată.

Guvernul PDL și guvernarea PDL au fost unul și una lipsită de coerență și de responsabilitate, mai ales în domeniul educației.

Sistemul românesc de învățământ avea și are nevoie de o strategie, de un cadru legislativ armonizat și de profesioniști care să-i permită modernizarea și creșterea performanțelor.

Ce a înțeles Guvernul Boc să facă în octombrie 2010? Să-și asume o Lege a educației naționale.

Îmi amintesc cu tristețe tentativa de dezbatere a Legii educației în Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport de la Camera Deputaților.

Fapt este că numai 50 dintre cele 1.000 de amendamente care au fost depuse pe această lege au fost acceptate de Guvernul de atunci. Marea majoritate a amendamentelor admise au fost depuse de parlamentarii membri ai aceluiași partid din care făcea parte prim-ministrul, în timp ce doar o mică parte din amendamentele depuse de parlamentarii social-democrați au fost admise.

Tot timpul răspunsul era: Guvernul nu este de acord sau nu se susține.

Legea a mers la Senat și brusc s-a decis asumarea.

Marea majoritate a specialiștilor sunt de acord că asumarea răspunderii pe această lege minimalizează rolul Parlamentului, prin scurtcircuitarea activității legislative.

Transferăm Guvernului controlul legiferării, argumentând că un pachet legislativ de o asemenea importanță trebuia discutat mai în detaliu, și nu asumat.

Asumarea răspunderii a fost pripită și nenecesară. A fost o ambiție a ministrului educației de la acea dată, ambiție care ne afectează pe toți, deopotrivă, omițând că România este mai importantă decât suntem noi orgolioși.

Însă mai trebuie amintit un ultim fapt. Proverbul românesc spune că „e bine să măsori de două ori și să tai o singură dată”.

Analizând textul moțiunii depuse de parlamentarii PDL, am găsit o serie de afirmații care nu au legătură cu realitatea. Pe cale de consecință, am ales să vorbesc azi despre cel mai controversat subiect din tema educației, clasa pregătitoare, și, în legătură cu aceasta, scrierile dumneavoastră sunt departe de adevăr și tendențioase.

Câți dintre dumneavoastră, stimați colegi, ați intrat într-o școală să-i vedeți pe copiii de 5 și 6 ani în sălile de clasă? Pentru că la deschiderea anului școlar să vorbiți la microfon ați fost, știu! Câți dintre dumneavoastră ați vorbit în aceste două săptămâni cu părinții lor?