Angel Tîlvăr

„Șase decenii de activitate a Adunării Uniunii Europei Occidentale”

În perioada 8–10 mai 2011 s-a desfășurat la Paris cea de-a 60-a și ultima Sesiune plenară a Adunării Uniunii Europei Occidentale (AUEO). Cu acest prilej, s-au adus în atenția celor prezenți și s-au rememorat în plenul Adunării, de către personalități de seamă ale vieții politice europene, activitatea și realizările UEO și ale Adunării sale.

De asemenea, a fost supusă plenului Adunării adoptarea unor rapoarte și au avut loc reuniuni ale grupurilor politice, ale comisiilor Adunării, precum și ale secretarilor de delegații.

Fondată în 1954 prin Tratatul de la Bruxelles, modificat, Adunarea Uniunii Europei Occidentale a avut competențe în problemele legate de securitate și de apărare, o tribună de dezbateri axate îndeosebi pe Politica Europeană de Securitate și Apărare (PESA) a Uniunii Europene.

Procesul globalizării, cât și schimbările survenite în componența Uniunii Europene au dus la diversificarea necesităților în ceea ce privește dimensiunea asigurării securității, iar după anul 2000, rolul de pivot jucat de UEO în problemele operaționale a fost considerat, în mare măsură, depășit.

Deși astăzi mulți sunt de părere că Uniunea Europei Occidentale nu își mai dovedește utilitatea, nu trebuie să uităm scopul pentru care aceasta a fost constituită și importanța activităților desfășurate în cadrul adunărilor.

Astfel, obiectivele menționate în preambulul Tratatului de la Bruxelles, modificat din 1954, se referă la „constituirea, în Europa Occidentală, a unei baze solide în vederea reconstrucției economiei europene”, la „ajutorul reciproc pentru a se opune oricărei politici de agresiune” și la „promovarea unității și încurajarea integrării progresive a Europei”.

Declarația de la Roma din 1984 sau Consiliul UEO de la Haga din 1997 vor rămâne puncte de referință în activitatea Adunării Uniunii Occidentale și au servit și vor servi drept modele în construirea relațiilor externe și a strategiilor de securitate și de apărare.

România a avut onoarea de a fi în ultimii ani membru în Adunarea Uniunii Europei Occidentale, adunare ce adună aproximativ 400 de reprezentanți ai parlamentelor naționale din 39 de țări europene, statut pe care și l-a câștigat de-a lungul anilor.

În perioada 6 martie 1995 (dată la care România a devenit partener asociat la UEO) – 27 martie 2003, Parlamentul României a fost reprezentat la Adunarea UEO cu statut de observator permanent, cu o delegație alcătuită din 4 parlamentari.

Începând cu 27 martie 2003, Delegația Parlamentului României la Adunarea UEO este formată din 10 membri titulari și 10 membri supleanți, repartizați corespunzător între Camera Deputaților și Senat.

Statutul Parlamentului României a devenit cel de partener asociat (până la 21 octombrie 2004), ulterior de membru asociat afiliat (ca recunoaștere a statutului României de membru NATO), apoi, de la 1 ianuarie 2007, membru afiliat, iar din iunie 2008 de membru, care a oferit parlamentarilor români dreptul de vot atât în cadrul comisiilor, cât și în plenul Adunării.