Ioan Munteanu

„Schimbare de lider la nivel mondial”

Este neîndoielnic faptul că pe scena mondială s-a produs deja o schimbare de lider, așa cum reiese din estimările experților, dar și din datele oferite de realitate. După 110 ani de supremație în planul producției de bunuri, începând cu anii 1990 China a recuperat decalajul față de Statele Unite datorită creșterii economice rapide, investițiilor considerabile făcute de către investitorii străini, dar și costurilor reduse ale forței de muncă. Astfel, la sfârșitul anului 2010 China a reușit să obțină 19,8% din producția mondială de bunuri, față de 19,4% în cazul SUA.

În ultimul deceniu, China a fost preocupată de creșterea economică, în timp ce Statele Unite ale Americii s-au concentrat pe combaterea terorismului internațional, dar și pe războaiele purtate în Irak și Afganistan. Pe măsură ce se impune tot mai mult ca lider mondial, China este și mai implicată în problemele internaționale, în timp ce SUA este preocupată de menținerea rolului său de superputere a lumii. America recunoaște noul statut al Chinei, este de acord cu ambițiile sale și consideră că nu e cazul să se ajungă la relații bazate pe rivalitate. Chiar dacă cele două mari puteri acționează doar pentru a-și asigura propria poziție și propria securitate, fiecare dintre ele își dorește o lume stabilă, fără arme nucleare și fără conflicte devastatoare. China a promis mereu că va asigura pacea, încercând să rezolve diferendele legate de frontierele cu vecinii și implicându-se în activitatea organizațiilor internaționale de menținere a păcii. O dovadă în acest sens o reprezintă atitudinea de acuzare a Coreei de Nord în cazul bombardamentului unei insule aparținând Coreei de Sud.

Ambele țări beneficiază de pe urma globalizării și a deschiderii piețelor, dominând, practic, comerțul mondial, putând cumpăra materii prime și exporta mărfurile în orice zonă a lumii. Spre deosebire de marile puteri europene din secolul al XIX-lea, China nu urmărește să-și creeze colonii și nici nu se ocupă cu exportul de ideologie, ca în cazul fostei Uniuni Sovietice. Esențială pentru menținerea stabilității în lume este convingerea acestor țări că starea de pace ori de război depinde de superputerile momentului.

Dincolo de aceste considerații, cele două mari puteri nu stau chiar atât de liniștite, suspectându-se reciproc și fiind convinse că un eventual război ar genera pierderi considerabile pentru ambele părți. China se teme că Statele Unite nu se vor împăca ușor cu locul secund și că vor încerca să-i blocheze ascensiunea, prin orice fel de mijloace. La rândul său, America este îngrijorată de naționalismul chinez tot mai vizibil pe măsură ce se alimentează din redescoperirea puterii sale economice și militare. Pericolul constă în diferența care există între concepțiile socialeconomice și politice ale celor două țări, situație care ar putea conduce și la divergențe de ordin militar. Simțindu-se amenințată de puterea navală americană, China își modernizează rachetele, submarinele, radarele, capacitățile cibernetice și armamentele antisatelit și este atentă la orice mișcare a celuilalt.