Elena Gabriela Udrea

„Schimbarea Legii urbanismului ar fi o catastrofă edilitară” După Revoluție, în România s-a instalat un veritabil haos urbanistic, rezultat al mentalității că oricine poate construi orice și oriunde, dacă are bani. Interesul public a fost călcat în picioare, surclasat de interesul privat. Așa se face că, îndeosebi în orașe, s-au pierdut sute, dacă nu mii de hectare de spațiu verde în detrimentul unor coloși de beton, metal și sticlă. Mai mult, s-au demolat mii de clădiri cu valoare arhitectonică deosebită pentru a se face loc unor kitsch-uri, zone clasice s-au transformat în amalgame diforme de clădiri și, mai grav, multe dintre acestea nu sunt nici măcar bine construite, fiind un veritabil pericol public în caz de cutremur.

Acest haos a fost posibil din cauza unei legislații deficitare, care nu oferea foarte multe pârghii instituțiilor administrației centrale sau locale, dar și a unei greșite înțelegeri a ceea ce înseamnă dezvoltarea urbanistică și lipsei de respect față de istorie și valorile patrimoniului arhitectural național. Dacă peste toate acestea se adaugă indolența și coruptibilitatea funcționarilor statului, avem un tablou complet al motivelor pentru care s-a ajuns aici. Avem toate argumentele necesare pentru a ne dori o schimbare în bine.

Din punct de vedere legislativ, aceasta s-a produs. De la 1 februarie 2012 a intrat în vigoare modificarea legislației urbanismului propusă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului în mandatul meu ministerial. Aceasta este mult mai restrictivă și limitează posibilitățile de construcție pentru clădiri și ansambluri de clădiri care nu respectă limitele înscrise în planurile de urbanism general. Practic, am interzis posibilitatea de a genera, la inițiativa oricărui privat, planuri de urbanism zonal (PUZ) derogatorii de la cele de urbanism general (PUG), astfel că acum nu se mai pot construi turnuri de 30 de etaje în locuri în care se prevedea doar P+4 și nici ansambluri rezidențiale acolo unde exista o zonă industrială, pentru că derogările pe care le obțin „investitorii” nu sunt numai cu privire la volumetrie, ci și cu privire la destinația construcțiilor. Dar am interzis și aberanta intrare în legalitate, care înseamnă că poți cere să ți se legalizeze o construcție ridicată fără autorizație sau care încalcă oricât de grav limitele autorizației de construire obținute. Ca exemplu, dacă ai construit 10 etaje în loc de trei, poți cere apoi primăriei să îți aprobe intrarea în legalitate a imobilului. Întrebarea legitimă este de ce să te mai complici să respecți procedurile legale dacă tot nu ți se aplică nicio sancțiune în situația în care le ignori?

Modificarea Legii urbanismului de către MDRT în mandatul meu a reprezentat un pas înainte în direcția stopării haosului urbanistic, dar și a rechinilor imobiliari, care puteau astfel să construiască orice și oriunde, cu condiția să aibă buzunarele suficient de adânci pentru a-i „motiva” pe consilierii locali sau generali în aprobarea propriilor PUZ-uri sau PUD-uri.