Marian Enache

„Școala românească – brand în Uniunea Europeană”

Problematica educației este și trebuie mereu să fie un domeniu de interes strategic național. Problema învățământului românesc a fost pusă fiecărui Guvern și Parlament din anul 1990 și până astăzi. În ciuda multiplelor modificări aduse Legii învățământului de-a lungul anilor și a măsurilor suplimentare luate pentru a sprijini acest domeniu, există încă probleme ce trebuie să fie rezolvate.

Sfârșitul lunii octombrie a fost marcat de protestele profesorilor, constând într-o grevă japoneză. Pe data de 13 noiembrie 2013, în 11 centre universitare din țară s-au înregistrat proteste în stradă ale studenților privind starea actuală a învățământului. Această mișcare a fost susținută de o mare parte a elevilor din țară, aceștia intrând în grevă japoneză pe perioada cursurilor. Nemulțumirile principale exprimate în cadrul acestor mișcări de protest vizează:

Subfinanțarea sistemului educațional: considerată principala problemă actuală, deoarece nu permite investiții în atragerea și menținerea cadrelor didactice și a personalului auxiliar, în infrastructură sau în instrumentele necesare pentru desfășurarea optimă a activității, în oferirea de burse, fie ele de ajutor social sau pentru merite deosebite;

Infrastructură necorespunzătoare: referindu-se la școli, laboratoare, cămine, cantine. Această problemă devine mai gravă dacă ne referim la mediul rural;

Revizuirea programelor școlare pentru a asigura o atenție sporită acordată practicii și realităților cu care tinerii se vor confrunta pe piața muncii;

Bursele sociale sunt de două sau chiar de trei ori mai mici decât prevede legea, ele nereușind să acopere nici jumătate din costurile de masă și de cazare, fiind responsabile de

faptul că jumătate dintre studenții din România ajung să renunțe la studii din motive financiare sau din cauză că nu și-au ales corespunzător facultatea și de faptul că România este la coada Uniunii Europene, atât în ceea ce privește finanțarea educației, cât și prin rata populației cu studii superioare.

Acestea reprezintă doar o parte dintre cererile formulate de către părțile implicate. Aceste probleme există, acest fapt nu poate și nu trebuie să fie negat.

Colegiul nr. 8 din județul Neamț, pe care eu îl reprezint, nu constituie o excepție. Școlile din mediul rural nu dețin facilitățile necesare pentru a asigura un nivel de educație pentru toți elevii la fel de performant cu cel din mediul urban. Infrastructura, competența cadrelor didactice, un curriculum adaptat nevoilor forței de muncă reprezintă condiții obligatorii pentru performanța în educație.

Nu trebuie uitat însă că, în ciuda acestor dificultăți cu care se confruntă sistemul educațional românesc, elevi și studenți au reușit în mod constant în ultimii ani să câștige premii la concursuri internaționale. Două exemple în acest sens pentru anul 2013 pot fi luate chiar din județul Neamț, unde au fost obținute o medalie de argint la Olimpiada internațională „D. I. Mendeleev” și o medalie de bronz la Olimpiada internațională de astronomie și astrofizică. Toți acești tineri, împreună cu profesorii îndrumători, au arătat că deși sistemul educațional românesc este departe de a fi perfect poate produce oameni excepționali, oameni care promovează numele României în întreaga lume.