Marioara Nistor

„Școala românească, încotro?”

În presa zilei avem din ce în ce mai multe știri despre situația precară în care se află învățământul românesc. Paradoxal, cele mai multe dintre informațiile difuzate de media nu sunt optimiste, în ciuda eforturilor bugetare impresionante destinate educației cu care se laudă guvernanții din ultimii ani. Din păcate, constatăm la toate nivelurile învățământului un fenomen generalizat de lipsă de disciplină, de rigoare, la care se adaugă distanțarea copiilor din ziua de astăzi de școală sau, mai exact, de principiile oferite de școală.

Este evident că procesul de maturizare al copiilor, încă din ciclul gimnazial, este superior față de cel existent cu 23 de ani în urmă. Avem de-a face cu copii într-o formare rapidă, practic cu adolescenți, altfel de copii decât am fost noi, mult mai maturi. Indiscutabil, acești copii au alte nevoi, au alte cerințe educaționale, iar abordarea oferită de școală ar trebui să fie făcută din cu totul alte perspective, ceea ce, din păcate, nu se prea întâmplă în România. De asemenea, accesul copiilor la mass-media, la televiziuni și din ce în ce mai mult la internet, mai ales în mediul urban, unde adolescenții au calculator în proporție de 80–90 la sută, le conferă o mare diversitate de informație.

Școala însă și ceea ce se predă la ore au rămas mult în urma copiilor, oferindu-le o programă școlară extrem de încărcată de lucruri cu care ei nu au ce să facă. Sistemul de învățământ românesc se bazează pe transmiterea de informații, și nu pe crearea de abilități, nu pe crearea de competențe. În plus, ceea ce lipsește aproape cu desăvârșire din sistemul de învățământ românesc este formarea și educarea copilului. Ar trebui doar să ajungem la transmiterea informațiilor foarte importante, care sunt obligatorii pentru formarea intelectuală a elevilor, să învățăm copilul să și gândească, să-și pună întrebări, să identifice răspunsuri, nu doar să învețe pe de rost lecțiile predate.

Este clar că elevii zilelor noastre nu mai sunt obișnuiți să citească. Așa cum se mai făcea pe vremuri, citeai din plăcere. Școala actuală nu mai promovează așa ceva, iar părinții sunt destul de angrenați în alte activități pentru a se mai ocupa într-un grad satisfăcător de educația copiilor. Te îngrozești de-a dreptul când auzi cu câtă lejeritate discută elevii de liceu despre droguri, violență și alte subiecte care nu au nicio legătură cu școala. Din nefericire, viitorul educației românești nu se vede în roz, iar în același timp există pericolul iminent al distanțării tot mai mari a copiilor față de școală. Este un capitol la care guvernarea și Parlamentul trebuie să reflecteze mult mai serios, pentru că nu este suficient să aruncăm cu bani în școli și să numărăm stelele de pe steagul Uniunii Europene, ci se impune și o analiză profundă și aplicată a stadiului actual al educației.