Doinița Mariana Chircu

„Școala românească și piața muncii”

Oricine poate constata că există serioase probleme de adecvare ale școlii românești la noile realități ale pieței muncii. Din nefericire, școala românească nu a avut capacitatea de a răspunde prompt noilor cerințe ale pieței muncii din România, fiind nevoiți să constatăm că tinerii absolvenți își găsesc din ce în ce mai greu un loc de muncă, iar pregătirea lor profesională nu satisface nici măcar în mică măsură exigențele angajatorilor.

Se alocă, anual, fonduri din ce în ce mai însemnate pentru pregătirea școlară, profesională și chiar universitară, pentru cursuri de calificare și recalificare care, în cele mai multe cazuri, nu sunt în strictă corelare cu nevoile emergente ale pieței muncii.

Sistemul educațional trebuie să fie cel care trebuie să-i doteze pe tineri cu competențe, cunoștințe, abilități și aptitudini, adică o bună pregătire pentru piața muncii, dar și pentru societate și viață.

Agențiile de ocupare a forței de muncă reclamă, de mai mulți ani de zile, că anumite locuri de muncă specializate nu găsesc candidați pe piața muncii, în vreme ce, în anumite sectoare socioprofesionale, se constată un exces al celor care caută fără succes un loc de muncă.

Sistemul educațional din România trebuie să fie extrem de atent la toate semnalele care vin din afara sa și să dimensioneze finanțarea către sectoarele unde se înregistrează un deficit, și nicidecum către sectoarele care produc șomeri.

Nu trebuie uitat faptul că globalizarea economiei și a piețelor, inclusiv a pieței de muncă, este o altă provocare de care școala trebuie să țină cont.