Ion Bălan

„Școlile agricole, răspunsul la întrebările copiilor de la țară”

Ne-am obișnuit să vorbim despre șansa la educație a copiilor din mediul rural ca despre o chestiune care le privește doar pe familiile acestora. Consider că este greșit și contraproductiv, deoarece generații întregi se pierd în încercarea de a urma școli la oraș, facultăți pe bani grei (cine își permite sacrificiul), îngroșând rândurile șomerilor cu diplomă.

M-am adresat și ministrului educației cu această problemă și vin cu ea și în fața dumneavoastră, pentru că rezolvarea acesteia depinde în mare măsură și de noi, și de contribuția noastră la reforma continuă a sistemului de învățământ. Și am în vedere aici reintroducerea în sistemul educațional a școlilor profesionale, lucru care s-a întâmplat în 2012, dar care nu a avut impactul scontat.

Elevii și familiile acestora sunt prea puțin atrași de școlile profesionale, în lipsa unei informări corecte și punctuale. Nu știu că în România piața muncii oferă prea puține locuri de muncă pentru absolvenții de studii superioare, în comparație cu numărul tot mai mare al acestora. Nu știu, cu siguranță, că 80% din absolvenți nu profesează meseria pentru care s-au pregătit. Și, ca să aveți în față și niște cifre, anul trecut am avut 44.233 de absolvenți specializați în studii juridice, 6.030 în studii politice și administrative și 2.000 în jurnalism și științele comunicării, dar n-am pus la dispoziția lor tot atâtea locuri de muncă. Și, cel mai important, părinții și copiii acestora nu știu sau ignoră faptul că în ziua de astăzi este crucial să cunoști o meserie pentru a avea garanția unui loc de muncă.

Există un paradox – în timp ce țara este asaltată de copii cu diplome, sectorul agricol deplânge lipsa specialiștilor, iar fermierii și investitorii în agricultură reclamă nevoia de personal adecvat.

O soluție pentru reconfigurarea lucrurilor și așezarea lor pe un parcurs firesc, care să ducă la evoluție pozitivă, este reintroducerea în sistemul de învățământ a școlilor agricole în mediul rural. Și, oricât de retrogradă le va părea unora, ideea este foarte bine pusă în practică în alte țări, unde agricultorii cu investiții mari sponsorizează cursurile elevilor care le devin, la absolvire, angajați profesioniști.

Șansa copiilor care provin din familii sărace, de la țară, nu este alta decât tot în zonele în care s-au născut. Însă noi putem determina dacă viitorul lor este unul bun, cu perspectiva unui trai decent sau, din contră, unul plin de lipsuri și bazat exclusiv pe un ajutor social de la stat. Și, în această idee, adaug și perspectiva diminuării fenomenului de șomaj rural și pe acela al abuzului în acordarea ajutoarelor sociale.

Dar revin: pentru ca toate acestea să devină realitate, este nevoie de susținerea și implicarea noastră. De aceea, lansez astăzi un dialog despre școala agricolă în mediul rural.