Mircia Giurgiu

„Școlile populare de artă, pierdute pentru învățământ?” Școlile Populare de Artă au fost înființate în capitalele fostelor regiuni prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.720 din 1954, ca instituții de cultură cu profil educativ în domenii ale artelor interpretative vocale și instrumentale, teatrale, coregrafice și ale artelor vizuale (pictură, sculptură, grafică, ceramică, arte decorative, design vestimentar și design grafic etc.). Un specific aparte îl constituie predarea artelor tradiționale (dans popular, instrumente populare, taraf, canto popular) atât în mediul urban, cât și în cel rural, având ca scop major păstrarea autenticității folclorului românesc și al celorlalte etnii.

După reorganizarea administrativ-teritorială s-au înființat școli populare de artă în fiecare capitală de județ.

Cele mai vechi școli s-au înființat pe vechile structuri ale „conservatoarelor municipale”, astfel că au o bogată tradiție, unele având peste 100 de ani, cea mai veche fiind școala din Arad, cu o vechime de peste 160 de ani (Societatea „Astra”).

Școala din Cluj a fost înființată în 1954 prin HCM nr. 1.720. La împlinirea a 50 de ani de existență a primit numele de Școala Populară de Arte „Tudor Jarda”, după numele marelui compozitor clujean.

De-a lungul timpului, la școala din Cluj au predat personalități de marcă ale culturii naționale, profesori universitari, artiști emeriți, artiști plastici, membri ai Uniunilor de Creație sau ai altor organizații profesionale.

Școlile populare de artă au trecut, de la înființare și până astăzi, prin diverse reorganizări, în funcție de specificitatea fiecărei perioade politico-organizatorice.

În consecință, profesorii școlilor populare de artă pot depune în continuare dosare de obținere a gradelor didactice II și I și a definitivatului la inspectoratele școlare județene. Înainte de Revoluție deci, se recunoștea calitatea de profesor în școlile populare de artă.

După Revoluție s-au elaborat noi acte normative. În anul școlar 1993–1994 se elaborează noile programe analitice pentru Școlile populare de artă de către Ministerul Culturii din România, programe analitice care funcționează și astăzi, de asemenea, normarea muncii cadrelor didactice.

În anul 2003 apare Legea nr. 292/2003, care se abrogă prin Ordonanța de urgență nr. 118 din 28 decembrie 2006.

Cadrele de specialitate care desfășoară activități didactice potrivit pregătirii profesionale sunt profesori, cu atât mai mult cu cât au și modulul pedagogic la absolvirea studiilor, unii au chiar definitivat, grad II, grad I și doctorat, și nu experți sau instructori, cum sunt acum încadrați, conform Ordonanței de urgență nr. 118/2006, și pentru care nu au calificare sau pregătirea profesională.

Felul îngust de a interpreta această ordonanță de urgență de către conducerea actuală a școlii și a Consiliului Județean Cluj ni se pare nelegal și discriminatoriu. În prezent, cei care au mai rămas să predea la școală se simt umiliți de tratamentul la care sunt supuși atât prin titulatură – experți și instructori, și nu profesori –, cât și prin salarizarea total necorespunzătoare și arbitrară practicată, salariile profesorilor s-au redus cu aproximativ 400 lei. În timp ce clădirea se renovează, toate pianele și pianinele, la fel ca și celelalte instrumente, au fost lăsate la voia întâmplării, fără huse, în praf de șantier și, practic, nu vor mai putea fi recondiționate (un pian costă aproximativ 10.000 lei). Putem spune că, în acest caz, este vorba de „drepturile omului”, de discriminarea profesorilor. Dacă lucrurile vor merge tot așa, probabil că în câțiva ani se va ajunge să se desființeze școala, pentru că nu va mai avea profesori de renume, indispensabili pentru o astfel de instituție.