Marian Florian Săniuță

„Scrisoare deschisă adresată membrilor PSD Prahova” Am meditat îndelung înainte de a încredința spațiului public aceste gânduri, nu am făcut-o la cald, ci după o matură chibzuință. Am considerat că există în viața oricărui om capitole care se închid, care se uită, care se arhivează undeva în cotloanele minții noastre și peste care, încet, încet, se așterne uitarea.

De data aceasta simt că nu e posibil să mai tac, să mai ascund ceea ce gândesc cu adevărat. Decizia de vineri, 10 decembrie 2010, a Comitetului Executiv Județean de ridicare a sprijinului politic unui consilier județean, Adrian Moroianu, și recomandarea de excludere a acestuia din PSD nu poate trece necomentată. Nu vreau să fiu avocatul lui Adrian Moroianu, dar vreau să apăr un principiu.

Din ceea ce am aflat până astăzi, i se reproșează un adevărat „delict de opinie”, o „crimă de gândire”, cu alte cuvinte, pentru că și-a permis să aibă și alte păreri decât cele ce se acceptă de nomenclatura organizației.

A devenit Adrian Moroianu un dizident politic și nu știu eu? Cred că nu. De altfel, lipsesc probele care să incrimineze „abominabila” faptă de a gândi și de a se exprima liber.

Esența societății democratice din care fac parte și partidele politice este discutarea liberă, neinhibată, în spațiul public a oricărei chestiuni de interes public. A semnala în calitate de consilier județean o serie întreagă de aspecte într-o nevinovată emisiune TV a devenit un act de delincvență dacă acuzația implicită este un „delict de opinie”? Este dreptul fundamental al oricărui om de a-și exprima liber opiniile. De ce nu a fost felicitat Adrian Moroianu când a spus ce ne place să auzim? De altfel, există o contradicție majoră între verbul „a impune” și substantivul „democrație”. Sigur că disciplina de partid are importanța și conotația sa, dar, stimați colegi de partid, disciplina de partid și libertatea de opinie se excludeau doar în comunism, și unii dintre dumneavoastră știți foarte bine acest lucru, ce și cât de păguboasă a fost comanda unică.

În altă ordine de idei, nu știu să existe vreo hotărâre a vreunui for decizional din PSD care să interzică participarea la emisiuni TV a membrilor de partid sau care să impună ce să se spună la aceste emisiuni, pentru că, dacă ar fi așa, atunci înseamnă că cei care merg la emisiuni fără a fi sancționați spun ce nu gândesc ei.

Dar pare din ce în ce mai sigur că dacă în această perioadă pe care o trăim nu te conformezi, nu te supui până la ascultarea oarbă, nu intri în viitura nămoloasă a timpului, ești supus unei sfinte condamnări după o acuzare plină de indignare. Cu alte cuvinte... ciocu’ mic!

Această „lapidare politică” a lui Adrian Moroianu în lipsă îmi stârnește pofta de a întreba cine sunt cei care au ridicat piatra. Cei care au lucrat cu el? Cei care se lăfăiau pe afișele electorale peste tot în județ pe chioșcurile firmei sale? Cei care atunci când Adrian Moroianu făcea campanie pentru PSD erau în alte partide și acuzau pesediștii de corupție și legături cu fosta Securitate? Sau cei care, atunci când Adrian Moroianu alerga în campaniile electorale ale PSD, ne transmiteau gândurile lor bune din străinătate? Sau de pe la câte o terasă, spunând că sunt „pe teren” în ziua votului?