Constantin Chirilă

„Scurte considerații”

De aproape două secole agricultura, satul românesc nu-și găsesc vadul spre o activitate cu spor; au prevalat și continuă și în prezent extremele: latifundiile, pe de o parte, mica proprietate de subzistență, pe de altă parte. Proprietatea mijlocie specializată, cu caracter comercial, exploatată de proprietarul însuși, împreună cu familia, în contextul regulilor de piață și al competiției, în țara noastră nu a existat și nu există. Or, tocmai această structură de exploatare, așanumiții fermieri din țările vestice, proprietarii unor exploatații viabile de dimensiuni optime (mijlocii), constituie motorul performanțelor din agricultura țărilor respective.

Un echilibru rațional al structurii agriculturii românești pe calea performanței, la nivel macro, ar putea fi asigurat de:

– 50–60% din suprafața agricolă constituită în exploatații (proprietăți) mijlocii;

– 10–15% din suprafața agricolă constituită din mari exploatații particulare și/sau private ale statului;

– 20–25% mici exploatații.

Au trecut 19 ani și tot apelăm la paliative conjuncturale fără a da coerență și rapiditate procesului de formare a clasei mijlocii în agricultura românească. Din păcate și în prezent se vorbește mult, dar numărul fermelor viabile nu crește.

Tot mai mediatizate sunt în schimb marile latifundii, gen Culiță Tărâță, Ion Nicolae, Porumboiu, Agricola – Bacău etc., dar care practică o agricultură de performanță, ce concurează cu agricultura țărilor dezvoltate.

Autoritățile rezultate din alternanța la putere din toate legislațiile s-au mărginit la măsuri precum: cupoane, milioane, rentă viageră, „Fermierul” etc., fără identificarea singurului obiectiv care să conducă la o radicală restructurare a agriculturii românești, spre competiție și performanță, respectiv exploatația mijlocie, și a tuturor mijloacelor convergente și coerente care să asigure realizarea acesteia.

Odată ce viața a dovedit eficiența proprietății mijlocii, a fermei viabile, nu este un sacrilegiu, ci o obligație a statului să intervină în piața funciară pentru a da coerență procesului, în favoarea proprietarilor și în interes național.

Drumul este lung, greu, dar este singurul validat de viață. Restul sunt paliative, intervenții de conjunctură, vremelnice, fără semnificație, pentru a prelungi agonia.