Corneliu Mugurel Cozmanciuc

„Scutirea de impozit pentru agricultorii afectați de calamități: mai bine mai târziu decât niciodată”

În luna iunie a anului trecut am depus o întrebare către Ministerul Agriculturii, referitoare la consecințele devastatoare pentru agricultorii din colegiul meu. În contextul ploilor torențiale și grindinei care le distruseseră culturile pe sute de hectare, mi-am exprimat atunci convingerea că este necesar ca ministerul să ia măsuri pentru a veni în sprijinul acestor oameni. Am cerut, în mod concret, să fie scutiți de impozitul pe venitul obținut din munci agricole pentru 2013.

Discuțiile cu cetățenii din colegiu mi-au arătat în mod cât se poate de clar că mulți nu ar fi putut face față pierderilor fără un ajutor, în condițiile în care își duc traiul din munca pământului. Știm bine cu toții că, în agricultură, culturile distruse înseamnă pierderea sursei de trai pentru aproape un an de zile, până se reia ciclul agricol și apare o nouă recoltă. Am subliniat tot atunci că, pentru micii agricultori, este dificil să încheie polițe de asigurare, deoarece efortul financiar este resimțit în special de cei care practică o agricultură de subzistență. Îmi cunosc cetățenii din colegiu, cunosc, de altfel, multe comunități din județul Iași și din județele vecine. În teren, situația este dificilă și viețile oamenilor depind de recoltele pentru care muncesc un an întreg. Poate în dezbaterile oficiale ale experților sau în cazul colegilor care nu au suprafețe agricole semnificative în zonele pe care le reprezintă aici în Parlament astfel de afirmații par simple discursuri politice sau fraze golite de conținut. Uneori ei văd doar necesitatea modernizării cu orice preț și cu orice costuri, fără a înțelege că în anumite zone oamenii sunt prea săraci pentru a suporta modernizarea cu orice preț, chiar și în cazuri extreme.

Cu regret am primit răspunsul de la Ministerul Agriculturii, care, deși admitea că peste 15.000 de hectare fuseseră distruse de ploi și grindină doar în luna iunie, făcea sec trimitere la instrumentele legale aflate la dispoziția țăranilor pentru a-și asigura culturile.

Din punct de vedere legal, ministerul avea dreptate. Din punct de vedere instituțional, sunt de acord că este o problemă reală: micii agricultori sunt insuficient de bine informați și, din această cauză, sunt reticenți în a apela la instrumente moderne pentru a-și proteja munca și recoltele. Sunt necesare, într-adevăr, mai multe eforturi pentru a face oamenii să înțeleagă că acele polițe de asigurare sunt o investiție foarte utilă, că pot să îi ajute efectiv să nu mai depindă de capriciile naturii pentru a-și asigura traiul.

Însă, repet, în teren, față în față cu oamenii, situația este diferită și foarte grea. După ce oamenii au pierdut mare parte din recolte, statul putea măcar să renunțe la impozitarea veniturilor obținute din valorificarea micilor producții salvate. Una este lupta împotriva evaziunii fiscale, pe care o susțin mai ales în calitate de liberal, indiferent de cel care face o astfel de faptă, și alta este scutirea de impozite, pentru a ne asigura că oamenii loviți de o calamitate mai au din ce trăi până la recolta următoare.