„Se impune modernizarea instrumentelor de plată pentru diminuarea riscului de neplată în economie, întrucât legislația datează din anul 1930”
Una dintre dificultățile majore cu care se confruntă mediul de afaceri din România este lipsa unor mijloace de plată moderne, corespunzătoare realităților economice actuale. Legislația privind instrumentele de plată datează încă din 1930. Situația determină o serie de anomalii și blocaje, influențând negativ comportamentul de plată al agenților economici. Apar tot mai multe cazuri de neonorare a plăților, crispare a mediului de afaceri, iar în unele cazuri se ajunge la insolvență.
Potrivit ultimelor date ale BNR, numai în luna mai a acestui an băncile au refuzat decontarea de cecuri, bilete la ordin și cambii în valoare record de 1,2 miliarde de lei (270 milioane de euro). Față de aceeași perioadă a anului trecut, refuzurile la plată au crescut cu 70%. Sumele refuzate lunar la plata cu instrumente de debit au trecut pragul de un miliard de lei de patru ori în perioada de criză, ultima dată în octombrie 2012. Cauza principală a refuzurilor bancare a fost lipsa lichidităților în conturile clienților care au inițiat plățile.
Problema în cauză este cu atât mai acută cu cât în ultimii ani trendul neonorării obligațiilor de plată a fost unul crescător. În perioada 2007–2012 numărul incidentelor la plată produse prin utilizarea instrumentelor de plată de debit a crescut de la 169.795 incidente în anul 2007, până la 186.119 incidente în 2012.
Pentru a surprinde importanța instrumentelor de plată de debit, menționez că, la nivelul anului 2011, numărul tranzacțiilor cu instrumente de plată de debit – cecuri, cambii, bilete la ordin – de 6,58 milioane tranzacții reprezenta circa 2,04% din totalul tranzacțiilor cu instrumente de plată puse la dispoziție de prestatorii de servicii de plată localizați pe teritoriul României, iar valoarea tranzacțiilor de plată (68.620 milioane lei) realizate cu aceste instrumente reprezenta circa 1,13% din totalul valorii plăților inițiate cu instrumente de plată.
În aceste condiții se impun măsuri urgente de diminuare a riscurilor de neplată. Riscurile de neplată pot fi reduse prin:
– în cazul cecului, prin utilizarea procedurii de certificare a acestuia prevăzute de lege, care asigură posesorului instrumentului de plată certitudinea încasării sumei înscrise în instrument;
– în cazul cambiei, prin prezentarea acestuia la tras în vederea acceptării;
– în cazul cambiei și al biletului la ordin, acest risc ar putea fi diminuat în viitor prin înăsprirea sancțiunilor aplicabile persoanelor care produc incidente la plată, cum ar fi lipsa de disponibil în cont la scadență, prin utilizarea acestor instrumente.
Aceste măsuri au menirea de a racorda sistemul de plăți la necesitățile reale ale pieței pentru facilitarea și fluidizarea operațiunilor cu instrumente de plată de debit. Într-o economie funcțională, gradul de certitudine al agenților economici trebuie să fie unul înalt. În acest sens, facilitarea executării creanțelor este imperativă.
*
„Vacanța parlamentară de trei luni trebuie diminuată la o singură lună”
Are România timp să-și aștepte două luni parlamentarii să se întoarcă din concediul de vară și încă o lună din concediul de iarnă?
Vacanța parlamentară de vară începe la 1 iulie 2013 și se termină la 31 august 2013, când începe o nouă sesiune parlamentară.
Vacanța parlamentară reprezintă un alibi pentru abuzuri. Comisia de la Veneția ne atrage atenția asupra puterii executive care abuzează prin intermediul ordonanțelor de urgență și încalcă autoritatea puterii legislative.
Lăsăm Legea fundamentală a României să aștepte două luni?
Se impune urgent luarea unei măsuri în ceea ce privește vacanța parlamentară: o lună iarna și două luni vara. Nu este normal ca liderii USL să amâne votul din plenul Senatului pentru luna septembrie, la începutul sesiunii parlamentare. Ce fel de exemplu oferă ei poporului român pentru responsabilitate când însăși revizuirea Constituției este amânată?
Este justificat un concediu de două luni în condițiile în care situația României este din ce în ce mai gravă? Putem cataloga România drept stat falimentat din punct de vedere politic pe perioada verii? Cu așa o vacanță lungă se presupune că toate sunt bune și frumoase, iar în acest interval de timp problemele stagnează. Câți dintre parlamentari își pun problema restanțelor legislative atunci când pleacă în concediu? Cum rămâne cu Legea intabulării gratuite sau cu Legea privind grațierile colective sau, mai mult, cu Statutul parlamentarilor, declarat neconstituțional de judecătorii Curții Constituționale?
Este absurd să avem pe ordinea de zi, așa cum s-a întâmplat ieri, vot pe marginea ordonanțelor emise de Guvernul Tăriceanu acum 6 ani. În prezent, 259 dintre inițiativele legislative aflate la comisii pentru examinare în fond au termene depășite, dintr-un număr total de 282.
Câteva exemple: la Comisia pentru industrii și servicii – 84 din 87; la Comisia pentru buget, finanțe și bănci – 31 din 35; la Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice – 32 din 33; la Comisia pentru sănătate și familie – 21 din 22 etc.
Dacă respectul pentru această instituție este ridicat la cel mai înalt nivel, atunci apare inevitabil întrebarea: respectul față de cetățeni cum se manifestă? Prin vacanțe interminabile, prin amânarea constantă a rezolvării problemelor românilor?
Parlamentarii români trebuie să fie model pentru muncă și responsabilitate. Nu se mai poate acționa după principiul „dă-i timpului timp”, România se afundă vizibil în probleme, iar parlamentarii trebuie să acționeze ca atare.
*
„Satu Mare este județul cu cel mai mare număr de copii născuți morți din România”
România se confruntă cu o serie de probleme sociale foarte grave. Una dintre ele este evoluția demografică negativă, caracterizată prin exodul populației tinere, scăderea generalizată a ratei natalității și îmbătrânirea populației.
Aș dori să atrag atenția asupra unui aspect structural al problemei natalității în România, extrem de important pentru sănătatea și durabilitatea societății, ignorat de către autorități, de păturile largi ale populației și de opinia publică. Aici mă refer la numărul amețitor de copii născuți morți, la decesul
mamelor la naștere, la mortalitatea infantilă și la nașterile la vârste foarte fragede.
Pentru a putea surprinde anvergura acestor probleme fundamentale o să prezint câteva statistici care vorbesc de la sine:
– rata mortinatalității, adică numărul de născuți morți la 1.000 născuți, se ridica la 4,1‰ în anul 2011;
– rata mortalității infantile în România este de 9,4‰, cea mai ridicată din UE;
– la 100.000 de nou-născuți, 27 de femei mor la naștere. România se află pe locul 26 în UE la rata mortalității în rândul mamelor. Doar Letonia se poziționează după România, conform ultimelor date disponibile în anul 2010;
– sunt înregistrate 22.500 de nașteri la adolescente pe an, ceea ce ne poziționează pe primele locuri în Europa.
De asemenea, o serie de probleme conexe influențează direct rata și calitatea nașterilor, ca și șansele de supraviețuire ulterioară a bebelușilor. Aici menționez că:
– în perioada ianuarie 2012 – martie 2013, 16.101 tinere care aveau până în 19 ani au rămas însărcinate, iar aproape două treimi dintre ele au făcut întrerupere de sarcină;
– numărul de creșe și grădinițe a scăzut cu 85% din 1990 până în anul 2011;
– 95% din victimele traficului de ființe umane în scopul exploatării sexuale sunt femei;
– 2.000 de decese anuale sunt cauzate de cancerul de col uterin, România fiind pe primele locuri în Europa;
– în anul 2011 s-au născut doar 195.000 de copii, ceea ce reprezintă un record negativ de natalitate începând din anul 1930.
Nu întâmplător aduc aceste cifre, deoarece România reală se confruntă zi de zi cu aceste probleme. De exemplu, doar în județul Satu Mare, 9 din 1.000 de copii se nasc morți, rata mortalității infantile – adică numărul copiilor sub 1 an decedați – se ridică la 10,5‰, iar peste 5.000 de copii din județ sunt afectați de plecarea părinților la muncă în străinătate.
În aceste condiții, fac un apel la mobilizarea tuturor eforturilor și energiilor în vederea asigurării condițiilor primare de asistență medicală, educație, informare și consiliere psihologică, îmbunătățire sistematică a nivelului de trai și creștere a gradului de receptivitate la problemele celor din jur ori nu văd ce rost ar mai avea toate celelalte măsuri și acțiuni ale noastre, când înseși existența și viața este pusă în pericol.
*
„Investițiile, sumele primite de la UE și profiturile scad vertiginos, în timp ce Ponta joacă baschet cu noi și driblează cu taxele”
Execuția bugetară, după primele cinci luni ale anului 2013, continuă să semnaleze problemele unei economii incapabile să creeze noi locuri de muncă și bunăstare. Cheltuielile cu investițiile, încasările din impozitul pe profit și sumele primite de la UE sunt în scădere accentuată. Investițiile străine directe sunt în picaj, avem în schimb 20 de taxe și impozite noi sau majorate de USL, care au aruncat consumul individual efectiv al românilor pe ultimul loc în Europa. Aceste „performanțe” nu puteau fi altfel aniversate decât cu un binemeritat meci de baschet plin de poante. Eu vă propun să aducem parlamentarii la muncă și să discutăm soluțiile opoziției.
– Cheltuielile statului cu investițiile au scăzut cu aproape 20% în primele cinci luni ale anului 2013 față de aceeași perioadă a anului anterior. Un buget care pune accent pe investiții în detrimentul cheltuielilor cu personalul duce la creștere economică sustenabilă pe termen lung. Or, din datele prezentate de Ministerul Finanțelor Publice, cheltuielile
de personal cresc cu 19,5%, iar cheltuielile de investiții scad cu 19,8%. Adică se întâmplă exact invers.
– Economia privată gâfâie. Veniturile bugetare obținute din impozitul pe profit sunt în scădere cu 5,3% în primele cinci luni din 2013 față de primele cinci luni din 2012.
– Sumele primite de la UE au scăzut cu 4% în primele cinci luni ale acestui an, față de primele cinci luni din 2012. Să nu uităm că acest lucru se întâmplă în condițiile în care USL anunțase că se bazează pe o creștere considerabilă a acestor venituri bugetare în anul 2013 pentru a putea face față cheltuielilor.
– Investițiile străine directe au scăzut cu 35% în primele patru luni din acest an, față de primele patru luni din anul 2012, un alt semnal negativ care arată lipsa de încredere pe care o au investitorii străini în România.
– România a coborât în acest an pe ultimul loc în clasamentul european al nivelului de trai, luând în calcul consumul individual efectiv. Un alt argument care exprimă buna guvernare USL-istă, nu-i așa? Dacă până acum ne-am menținut pe penultimul loc la nivelul bunăstării între țările UE, anul acesta am devenit codași cu doar 48% din media europeană. Privind la vecinii noștri bulgari, unde într-un an s-a înregistrat o creștere cu 5 puncte procentuale a consumului individual efectiv, față de România, cu o creștere de doar un punct, mai-marilor țării trebuie să le dea de gândit.
Stimați colegi ai USL, domnule prim-ministru, după mai bine de un an de guvernare ați arătat că pentru dumneavoastră creșterea economică e un concept străin.
Mă adresez din postura românului de rând și vă întreb: când veți lua măsuri pentru ca fiecărui român să îi fie mai bine?
Mă adresez din postura de economist și vă întreb: unde este strategia de creștere economică, unde sunt proiectele din fonduri europene promise, unde sunt investițiile făgăduite?
Mă adresez dumneavoastră din postura de politician și vă întreb: când veți înceta cu teatrul demagogic și veți trece la fapte?
Vă propun să dăm un semnal de seriozitate și să diminuăm vacanța parlamentară de la două luni la o lună pentru a analiza în regim de urgență soluțiile alternative, principalele proiecte depuse de PDL pentru a salva această țară. E vorba despre relaxarea fiscală prin introducerea cotei unice de 12%; diminuarea poverii fiscale pe muncă cu 5 puncte procentuale; scutirea de impozit a profitului reinvestit și creșterea salariului minim pe economie la 1.000 lei; crearea de noi locuri de muncă și stimularea consumului. E vorba despre inițiativa legislativă de sprijinire și dezvoltare a întreprinderilor sociale, dar și de cea legată de înființarea Autorității Naționale pentru Protecția Întreprinzătorului.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.