Gheorghe Costin

Se pare că rezultatul negocierilor recente cu FMI purtate de Guvernul USL l-au trezit din amorțire pe președintele Traian Băsescu.

Aflat în opoziție cu toți românii și cu tot ce face acest Guvern, președintele-jucător a reintrat în arenă și a reintrodus în discursul public o „zicere” dragă lui: „omul gras – statul, care se urcă în spatele omului slab – economia”.

E foarte simplu, statul a devenit gras în mandatul guvernelor PDL sub atenta lui îndrumare..., iar economia s-a prăbușit în urma politicilor dezastruoase promovate de cabinetele Boc și Ungureanu. În mandatul acestor guverne, austeritatea a fost singurul model economic livrat cetățenilor, iar pentru mediul de afaceri au fost lansate doar măsuri

otrăvitoare. Bilanțul acestui șir de politici antidezvoltare economică este edificator pentru ce a însemnat guvernarea PDL. Astfel, din 2008 până în 2010, numărul întreprinderilor din industrie a scăzut cu 12,8%, al celor din construcții cu 16,9%, al celor din comerț cu 15,1%, al celor din servicii cu 7,7%, iar exemplele negative pot continua.

Domnul președinte nu se află în postura să dea lecții de economie unui Guvern care a reușit să relanseze economia, să oprească jaful din companiile de stat, să reîntregească salariile bugetarilor și să redea pensionarilor procentul de 5,5% reținut abuziv.

În aproape 10 ani de administrație Băsescu, România a fost un teren de luptă politică, în care președintele a exersat o serie de manevre pentru a-și marca teritoriul și a-și satisface interesele mărunte și obscure. De la președintele tuturor românilor, a devenit treptat președintele unei găști de partid, care tot timpul poza în apărătorul unor principii și valori morale prea înalte pentru statura sa minusculă.

Ieșirile publice ale președintelui pe teme economice sunt de-a dreptul hilare când ne gândim că a patronat timp de mai bine de 3 ani guverne care nu au performat la acest capitol, ci, din contră, au adus mari deservicii.

Guvernul USL a avut o sarcină dificilă imediat după câștigarea alegerilor în 2012. Acordul cu FMI trebuia dus mai departe, un acord pe care nu ni l-am dorit, dar l-am primit cadou de la guvernarea PDL. Președintele nu este cinstit cu el însuși în primul rând, acum când iese public și cere renegocierea obligațiilor asumate de către Guvern în urma negocierilor cu partenerii internaționali. Iar faptul că se erijează în depozitarul soluțiilor salvatoare pentru economie este de-a dreptul revoltător. Să înțelegem că domnul președinte a fost foarte mulțumit de rezultatul negocierilor Guvernului Boc, când au fost amputate veniturile populației? Sau când a crescut TVA-ul la 24%?

Toată această agitație prezidențială pe tema negocierilor cu FMI este un joc perfid al unui președinte ilegitim, dar care vrea pe ultima sută de metri de mandat să fie în prim planul vieții publice.