Cătălin Cherecheș

„Se poate guverna de departe, dar se poate administra numai de aproape”

Despre o nouă împărțire administrativ-teritorială se vorbea încă de la începutul anilor 2000, când România se pregătea să devină membră a Uniunii Europene. O primă variantă era reducerea la jumătate a numărului județelor, care, ulterior, să fie transformate în regiuni de dezvoltare.

Ideea reîmpărțirii administrativ-teritoriale a României a revenit în actualitate prin inițiativa legislativă a parlamentarilor UDMR, mai grijulii cu faptul că până în 2012 România trebuie să-și spună punctul de vedere vizavi de ceea ce propune Uniunea Europeană, și au făcut un proiect de lege care propune înființarea a șaisprezece regiuni de dezvoltare, precum și organizarea a cinci macroregiuni de dezvoltare.

Proiectul, care primise raport negativ din partea Comisiei pentru administrație, a trecut de Senat, prin adoptare tacită. Este rândul Camerei Deputaților să-și spună cuvântul despre această inițiativă. Este și motivul pentru care fac această declarație politică deoarece, așa cum este, inițiativa parlamentarilor UDMR nu ajută la nimic, dar strică la orice, cum se exprima unul dintre primarii marilor orașe din Transilvania. Iată câteva argumente: au fost grupate județele sărace cu cele și mai sărace, iar cele bogate cu cele și mai bogate. Dacă în Ardeal restructurarea județelor s-a făcut în jurul nucleului Harghita–Covasna–Mureș, în restul țării împărțirea este destul de haotică. Să pui Constanța lângă Vrancea și Maramureșul lângă Cluj nu este cea mai fezabilă idee.

Când vorbim despre regionalizare trebuie să ne gândim la avantaje economice, la accesul la resurse și venituri, la evitarea conflictelor și nemulțumirilor. Maramureșul, pe care îl reprezint în Parlamentul României, n-a făcut niciodată parte dintr-o regiune cu Clujul, ci cu Satu Mare și Sălaj. Maramureșul are proiecte comune cu Satu Mare, are proiecte comune cu Sălajul. Există tradiții comune, care trebuie păstrate și continuate. Maramureșul este un brand cunoscut la nivel național și internațional, este reprezentativ atât prin suprafață, cât și prin numărul de locuitori, are un extraordinar patrimoniu natural, cultural, religios și un potențial turistic deosebit. Este argumentul pentru care Baia Mare trebuie să fie capitala unei astfel de regiuni de dezvoltare.

Să nu uităm că reorganizarea regiunilor este o problemă internă care privește doar cetățenii României, sistemul administrativ românesc. România are nevoie de o reformă instituțională structurală, dar aceste lucruri trebuie dezbătute, analizate serios, nu doar bazate pe interesele unora sau altora, ci ale României și cetățenilor ei. De aceea un proiect de reîmpărțire administrativ-teritorială trebuie discutat atât cu administrațiile locale, cât și cu structurile europene.

Reforma administrativă nu trebuie să aibă o componentă politică sau etnică, ci una de funcționare normală și eficientă a instituțiilor, debirocratizarea acestora, înlocuirea consiliilor județene și a prefecturilor cu structuri regionale funcționale, transparente și eficiente. Regionalizarea trebuie să însemne dezvoltarea infrastructurii, și nu autonomia teritorială pe principii etnice. Reforma administrativă presupune dezbateri la nivelul Parlamentului, al administrațiilor locale, implicarea cetățenilor, deoarece vorbim despre viitorul lor și al României.