Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·15 iunie 2010
Informare · informare
Radu Mircea Berceanu
Discurs
## Și eu vă mulțumesc, domnule președinte.
Foarte scurt și la obiect: domnule Atanasiu, n-am avut niciodată Volvo, n-am avut niciodată Dacia, am avut Oltcit.
Doamnei Vasilescu, în legătură cu hotelul – văd că acum sunt hoteluri în Craiova –, am explicat de sute de ori din 1995 până în zilele noastre, dar puteți să mai dați o dată la DNA tot ceea ce doriți, că știu că ați făcut-o.
De altfel, am avut, în 2002, plăcerea ca domnul prim-ministru pe atunci Adrian Năstase să-l roage pe domnul Ponta, pe vremea aceea declarând că nu face politică, să-mi facă un dosar. Sigur, nu era „politic”. Dosarul respectiv a ajuns la domnul Blănculescu, îl am și eu. A fost dat și la DNA. Puteți să-l mai dați o dată. Pe vremea aceea nu eram la putere, așa că nu cred că, din punctul ăsta de vedere, a fost o problemă.
Firma „Tecon” – cred că a răspuns fiul meu suficient de bine. În schimb, cu prețul dublat de la „Bechtel” devine chiar interesant. „Bechtel”, contractul acesta n-a avut niciun preț. A avut prețuri-țintă. Dumneavoastră ați făcut o hotărâre de guvern în care se vorbea de realizarea și finanțarea Autostrăzii Transilvania și, după aceea, ați „palmat” acea hotărâre de guvern și ați scos alta în care scria și „finalizarea”. Le-am adus la Senat pe amândouă și le-am arătat. Pot să le mai aduc o dată. De altfel, nici domnul Diaconescu, în calitate de ministru al justiției pe vremea aceea, nici domnul Tănăsescu, în calitate de ministru al finanțelor, nu au acceptat să semneze acele lucruri, dar sunt aici, puteți să-i întrebați pe dumnealor.
Și ultima chestiune, domnului Fenechiu.
## Nu fiți nervoși!
În legătură cu Autostrada Comarnic–Brașov. Mă bucur că vă interesează. Totul a fost făcut în timpul mandatului domnului Orban. Eu când am venit erau, din 12 consorții, selectate 4, declarate ca acceptabile numai două și depuseseră toate ofertele și tot. Comisia nu a făcut altceva decât să analizeze, iar după aceea nu s-a putut finanța nu numai din cauza crizei, ci și din cauza faptului că domnului Orban i s-a spus în nenumărate rânduri că, dacă dorește să facă o concesiune, un parteneriat public-privat... Mai țin minte și îl și am. Sigur că îl țin minte. Toate dosarele politice le am și le țin minte. Am și dinainte de 1989!
Deci nu s-a putut închide financiar acel contract și din cauza prețului pe care l-a acceptat, pentru că metoda a fost dialog competitiv, dar și din cauza faptului că i s-a spus că, dacă vrea să facă un PPP, să-l facă pe Culoarul 4, unde sunt celelalte porțiuni și unde avem o înțelegere cu Uniunea Europeană, cunoscută sub forma Programului Operațional Sectorial de Transport, și dânsul s-a ocupat tot de porțiunea aceea, care nu era în vederea Uniunii Europene.
În legătură cu ASCOT și licitația de consultanță, sunt în contestație amândouă. Niciuna dintre ele nu a fost dată în vreun fel. Iar în legătură cu banii europeni, chiar că trebuie să spun câteva cuvinte. Deși România a intrat la 1 ianuarie 2007, domnul Orban, până în 2008, la sfârșit, nu că n-a făcut nimic pe chestiunea aceasta, dar nici măcar nu a acreditat autoritatea de management din minister și cele două unități de implementare, una la CFR și una la drumuri. Nu erau nici măcar acreditate. Le-am acreditat în 2009 până în iunie și de atunci avem contracte, care se și derulează cu bani europeni, trei porțiuni de autostradă către Constanța și două porțiuni de autostradă la Arad și Timișoara, și mai avem proiecte aprobate de ceva mai mult decât 1,2 miliarde de euro, așa că nu cred că este în regulă să spuneți aici ceva de bani europeni. În schimb, de la acest microfon, domnul prim-ministru Tăriceanu a promis, și este în Monitorul Oficial – „Dezbateri parlamentare”, Partea a II-a, pentru cine vrea să urmărească, a promis că dă Ministerului Transporturilor un miliard în 2007 pentru autostrăzi și câte un miliard ulterior – eu spun de promisiunea pentru 2007 –, și a dat 75 de milioane, care înseamnă 1,7%. Acestea sunt lucruri concrete. Eu v-am spus răspunsuri concrete la ce ați spus. Mă bucur că nimeni, la tot ce am spus eu, n-a dat nici cel mai mic răspuns.