Emil Marius Pașcan

Se zvârcolesc străbunii prin morminte, în timp ce România este subtilizată pe bucăți... Zilele trecute s-au împlinit 75 de ani de la eliberarea orașului Târgu Mureș de sub teroarea horthysto-fascistă. Prin Dictatul de la Viena, încheiat la 30 august 1940, România a fost silită să cedeze aproape jumătate din teritoriul Transilvaniei în favoarea Ungariei horthyste. Acestui act istoric samavolnic i-a urmat teroarea... În mai multe localități din Ardealul de Nord, realipit la Ungaria, în urma Dictatului de la Viena, trupe militare sau paramilitare maghiare au masacrat civili români, țigani și evrei, în intenția de a determina, prin teroare, un exod al populațiilor conlocuitoare nemaghiare, o epurare etnică.

Atrocități au avut loc și spre sfârșitul anului 1944, fiind masacrați, torturați și uciși, bătuți, schingiuiți, maltratați și batjocoriți oameni nevinovați, populație civilă. Astfel de atrocități s-au petrecut la Sărmaș și Luduș, unde au fost uciși sute de oameni, precum și în majoritatea localităților județului Mureș, de asemenea la Moisei, Ip și Treznea, la Ciumărna, Aita Seacă, la Hărcana, Nușfalău și în foarte multe alte localități din Transilvania. Să nu uităm niciodată! „Dezveliți tot adevărul și le spuneți tuturor,/ Cum muriră frații voștri, pentru neam și țara lor.”

În 28 septembrie 1944 la Târgu Mureș s-au purtat lupte grele pentru eliberarea orașului, fiind angrenate împotriva horthyștilor trupele Diviziei a III-a de Vânători de Munte și batalioanele 27 și 28 Vânători de Munte. Generalul Dumitrache, la vremea respectivă, a comandat corpul de munte din locul în care este situat acum Cimitirul Eroilor.

În această confruntare au căzut 475 de soldați, deveniți eroi români. Pentru eliberarea Transilvaniei, armata română a pierdut peste 42.000 de soldați, iar dintre aceștia 17.000

au căzut în județul Mureș. Din rândul celor 17.000 de eroi, care s-au jertfit pentru eliberarea acestui județ, 11.000 au pierit și sunt înmormântați la Oarba de Mureș. Militarii aparțineau Diviziei 11 Infanterie din Râmnicu Vâlcea, Diviziei 9 Infanterie din Dobrogea și Diviziei a 8-a Cavalerie din Caracal.

O parte a urmașilor acestor redutabile divizii au fost prezenți azi la manifestările de la Târgu Mureș. Glorie și recunoștință veșnice eroilor căzuți pe altarul patriei noastre, România! Dumnezeu să-i odihnească în raiul celor drepți! „Presărați pe-a lor morminte ale laurilor foi...”.

În acest context, cei de la PSD, aflați în picaj electoral și confruntați cu o moțiune de cenzură împotriva Guvernului Dăncilă, au redescoperit „ca din întâmplare” Proiectul de lege privind Statutul minorităților naționale din România. Acesta oferă minorităților autonomie culturală, fiind de fapt o autonomie teritorială pe criterii etnice mascată, proiectul fiind inclus pe lista priorităților Executivului în actuala sesiune parlamentară. Propunerea legislativă a fost inițiată de un alt „mare bărbat al neamului”, pe vremea când era premier, Călin Popescu-Tăriceanu, la presiunea partenerilor săi din UDMR, și a fost „uitat” în Parlament tocmai din 2005, după ce a fost respins de Senatul României. Ajuns mai apoi în Camera Deputaților, a fost „pasat” între comisiile de specialitate, iar ulterior, prin 2012, reîntors din plen pentru raport suplimentar la Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale, când s-a făcut din nou „pierdut”. Culmea, acum reprezintă o mare prioritate guvernamentală, fără a ne dumiri de unde vine urgența acestui proiect legislativ prin care se pun bazele schimbării caracterului de stat național al României în acela de stat multinațional.