Ion Melinte

„Sectorul de creștere a ovinelor poate fi participant activ la dezvoltarea economico-socială”

După datele comunicate de FAO, structura medie a producțiilor obținute de la ovine în țările din Uniunea Europeană este orientată preponderent spre producția de carne cu circa 72%, urmând apoi laptele, cu 23%, și pielicelele, cu 5%.

Din agricultura românească, sectorul de creștere a ovinelor a asigurat în totalitate necesarul intern de carne, brânzeturi, lână și piei anual, în ultimii 15 ani. Sectorul de creștere a ovinelor, pe plan național, se clasează pe locul I la export.

În opinia mea, sectorul de creștere a ovinelor în România trebuie să fie un sector prioritar al agriculturii, care trebuie susținut și dezvoltat pe termen mediu și lung. Menținerea și dezvoltarea acestui sector este un proces complex, politic și social, dependent de îmbunătățirea bazei furajere, a producției de carne, de lapte, de perfecționarea pregătirii profesionale a oierilor și a structurilor ajutătoare.

Pe plan mondial, în creșterea și exploatarea ovinelor se înregistrează o preocupare deosebită pentru păstrarea și mărirea efectivelor de ovine. În Europa, exploatarea ovinelor cunoaște în ultimii ani creșteri spectaculoase ale efectivelor și ale producțiilor, în mod deosebit în Anglia, Spania, Franța, Italia și Grecia.

Pornind de la aceste considerente, România este nevoită să-și schimbe radical viziunea privind agricultura, mai ales în contextul existenței noastre în UE.

Creșterea animalelor, în special cea a ovinelor și caprinelor, trebuie să se alinieze în direcția exploatării pentru producția de lapte și carne, producții pentru care țara noastră nu are un plafon limitat în capitolul UE.

În România se exploatează rase de ovine locale, nespecializate, pe una dintre producțiile solicitate. Aceste rase timp de 50 de ani au fost selecționate pentru sporirea și îmbunătățirea producției de lână și producțiile de carne–lapte au fost neglijate, neexistând programe de ameliorare a acestora.

În țările europene se cresc oi specializate pentru producția de carne.

În România, nu putem vorbi de exploatarea unei rase pentru producția de carne, care să corespundă sistemului de clasificare european al carcaselor.

În aceste condiții, se impune crearea de noi rase de ovine, specializate pe producție de carne și lapte, producții care în momentul de față sunt deficitare la nivelul Uniunii Europene.