Vasile Popeangă

„Senatul – încă neportocalizat destul...”

Face ce face Traian Băsescu și se leagă de unul dintre puținele bastioane ale democrației pe care nu a reușit să-l viruseze 100% cu virusul băsist. Iată de ce, de câte ori se întâlnește la TVR cu proaspăta pensionară, tânără și neliniștită, care crede că Televiziunea națională e pe cale de dispariție dacă nu își fâlfâie augusta sa prezență pe-acolo, de fiecare dată își reia refrenul favorit (mă rog printre altele...): Să moară Senatul! Pentru că a mai rămas niște democrație liberă pe-acolo, să piară tăvălindu-se-n chinuri! Să-l înjumătățim! Să-l desființăm, să rămână o singură Cameră! Orice, numai să nu mai existe ca for democratic...!

„Senatul e compromis în totalitatea sa!”, lălăia Băsescu în microfonul televiziunii aceleia care ține captivă o nație întreagă și care acum vrea să-și dubleze jaful de la buzunarele cetățenilor. Zău? Păi, zii complet, măi, omule, cu subiect și predicat, ca să știe lumea despre ce e vorba cu adevărat: „instituția e compromisă pentru că nu face cum vreau eu, cum îmi convine mie!”... Iată politica Băsescului: timorarea și apoi subjugarea în interes băsist a instituțiilor statului prin demonizarea instituțiilor. Uită însă Băsescul două lucruri:

a) Cei așa-zis compromiși sunt aproape 50%, sunt băsiști de-ai lui, compromiși deja, mulți fiind „recoltați” cu arcanul de la partidele aflate acum în opoziție. De ce nu sunt compromiși și cei care și-au călcat jurământul față de electoratul care i-a urcat pe scaunele puterii sau și-au descoperit, peste noapte și după amar de ani, vocația de militant de dreapta, când ei au fost două decenii de stânga?

b) Senatul reprezintă poporul român. Prin urmare, în mintea băsistului suprem, poporul român s-a compromis, pentru că nu este de acord cu malversațiunile cotroceanuluișef! Normal: acest popor e leneș, poporul nu muncește, poporul e compromis... noroc cu conducătorii portocalii, peste care a dat subit perfecțiunea doar prin simpla aderare la băsism! Iar senatorii băsiști sunt cu atât mai mult perfecți cu cât taman ce i-a recunoscut tătucul lor ca fiind... compromiși! Mă rog, în cazul lor, a fost o simplă recunoaștere a unei realități cvasicunoscute de un întreg mapamond, deci recunoașterea nu ridică nicicui mari probleme de moralitate...

Cred că, pentru Băsescu, cea mai frumoasă zi a vieții sale ar fi când toți politicienii ar dezerta subit la PDL, iar cei care n-au reușit să facă acest pas, să-și desființeze propriile partide și să-și facă apoi cu toții harakiri în dealul Cotrocenilor. Am ajuns la această concluzie văzând cum a făcut trecerea de la „ciorbism” la fripturism, cum a deturnat pe un autodeclarat monarhist, decorat de curând de către fostul suveran al României, la puțină vreme după dispariția ultimului senior țărănist, determinându-l pe fostul pseudolider

sindical să treacă, cu arme și bagaje, în rândul adepților Mișcării Ploconare.