Mihai Niță

„Separația puterilor în stat nu este un concept arbitrar” Mandatul actualei coaliții de guvernământ a început sub auspiciile Pandorei. Încă de la debutul activității, programul de guvernare, aprobat prin votul majorității cetățenilor care s-au prezentat la vot, un soi de stranie opoziție, cu lideri obscuri, sub pretextul că ar reprezenta poporul român, a protestat în stradă fără să fi solicitat anterior aprobări legale, contestând orice inițiativă a Guvernului. Ei nu-și motivau punctual atitudinea vehementă și agresivă. Au urmat imediat imixtiunile unor instituții ale statului în activitatea Guvernului, la fel de ilegale, în flagrantă contradicție cu prevederile Constituției Republicii. Pentru scurtă vreme, activitatea Guvernului a fost blocată, opozanții anonimi împreună cu presa favorabilă lor punând presiune pe Guvern și arătând populației că noua putere care câștigase alegerile generale este incapabilă să gestioneze conducerea României. A fost necesară intervenția Curții Constituționale, pentru ca instituțiile statului să funcționeze după principiul separației puterilor în stat, pentru asigurarea normelor statului de drept și a drepturilor omului, respectate în orice țară cu regim democratic. Așa-zisa mișcare de frondă n-a pregetat atunci să conteste și poziția arbitrilor Constituției.

Instabilitatea actului de guvernare a continuat, administrația fiind confruntată cu alte dificultăți de același gen în exercitarea atribuțiilor, de data aceasta organizatorii protestelor începând a-și contura o oarecare identitate, care, ulterior, se va dovedi a fi de inspirație străină românilor, dar care activau în România. După repetate devoalări în mass-media a identității reale a acestora, liderii relevați publicului s-au retras în umbră, locul lor fiind ocupat de unii opozanți politici. Presa n-a exclus nici intruziunea unor funcționari ai statului nostru în alimentarea unor astfel de inițiative menite a destabiliza ordinea socială.

De aici până la determinarea unui climat bulversant în activitatea politică și legislativă a instituțiilor n-a fost decât un pas. În această conjunctură, o parte a presei și-a ales drept obiectiv primordial investigarea fenomenului evocat aici, surprize de proporții fiind prezentate în spațiul public, printre ele semnalând protocoale oculte semnate între diverse instituții, care subminau puterea statului, încălcând Constituția și regulile democratice. În perspectiva semnatarilor, instituția legislativă și cea administrativă ar fi trebuit să ajungă niște anexe decorative, cu reprezentare simbolică, veritabile marionete aflate la mâna unor dregători care, în câteva cazuri, au acționat chiar la vedere, bazându-se, probabil, pe impunitatea conferită de forța discreționară pe care și-o creaseră.

Consecințele nocive ale unei asemenea situații au fost deja demonstrate prin relevarea unor cazuri concrete, asupra cărora mai mulți magistrați credincioși menirii lor nobile au acționat cu fermitate, cu profesionalism. Penalitățile suportate de populația României în cazul unor nedreptăți suferite de oameni nevinovați care picaseră în raza de acțiune a grupului ocult au căpătat dimensiuni de amploare, în urma deciziilor corective emise de CEDO.