Adrian Gurzău

„Serviciile bancare au fost scăpate de sub control. Prețul creditului trebuie să fie exclusiv dobânda”

Serviciile bancare au fost scăpate de sub controlul autorităților române, iar România a devenit colonia financiară a sistemului bancar. Este cu totul inacceptabil ce se întâmplă astăzi pe piața bancară românească.

Băncile au făcut singure legea pieței, iar autoritățile naționale, începând cu Banca Națională, nu au făcut în ultimii 20 de ani decât să încerce, într-un mod foarte ezitant, să contracareze efectele antisociale și antieconomice ale acestei stări de fapt.

La noi, reglementarea a fost întotdeauna în urma realității construite de actorii pieței, de aceea suntem astăzi în situația în care asistăm la o nemulțumire în masă a clienților instituțiilor financiar-bancare, oameni aduși la disperare de comportamentul discreționar al băncilor, dar și de lipsa de reacție a autorităților de reglementare și a statului în această problemă și care au ajuns să ceară ajutorul disperat al justiției.

Principala cauză a liberului arbitru instaurat în sistemul bancar este ignorarea cu rea-credință a definiției economice a prețului banilor, adică a dobânzii. Prin definiție, prețul banilor împrumutați se exprimă prin dobândă. Dobânda în sine cuprinde costurile cu care banii sunt atrași de instituția de credit, costurile interne ale acesteia plus o marjă de profit, precum și costurile generate de riscul de nereturnare a creditului. Cu toate acestea, băncile au găsit de cuviință să adauge la costul creditelor tot felul de comisioane aberante, precum cel de analiză, de administrare, de risc și așa mai departe. Aceste așa-zise comisioane se presupun, prin definiție, că sunt cuprinse în dobânda cu care banca acordă credite. În plus, băncile au permisiunea legală de a constitui provizioane de risc, care sunt scoase în afara bilanțului contabil și pentru care nu plătește impozit pe profit. Ceea ce nu le împiedică să-și jupoaie clienții cu așa-zisele comisioane de risc.

În aceste condiții, este de neînțeles lipsa de reacție a BNR, precum și atitudinea acesteia atunci când a delegat sarcini de control al băncilor Autorității pentru Protecția Consumatorului. Cum această din urmă instituție nu are expertiza și forța necesară pentru așa ceva, consider că autoritatea monetară pune în pericol piața bancară românească și, în primul rând, dezechilibrează relația dintre bănci și populație în favoarea celor dintâi. Poate că nu este de mirare că la BNR domnește o astfel de letargie, în condițiile în care în consiliul de administrație al acesteia au fost introduși politicieni trași pe linie moartă și fără niciun fel de competențe în domeniu, precum Bogdan Olteanu.

Este cunoscut faptul că proporția proprietarilor din țara noastră – ca de pildă proprietarii imobiliari – este net superioară restului Europei. Modul în care populația a fost lăsată la discreția absolută a băncilor, felul în care s-a trecut la executarea garanțiilor clienților aflați în dificultate poate fi interpretată și ca un atac la adresa proprietății private a populației din România.