Gheorghe Ciobanu

„Serviciile de informații nu trebuie demonizate. Ele s-au modernizat și reprezintă o sursă de securitate”

Unul dintre câștigurile majore ale României ultimilor 15 ani este reprezentat de reformarea, modernizarea și primenirea serviciilor de informații din România. Trecerea de la sistemele de relații din perioada regimului comunist spre noua realitate economică și socială a țării s-a făcut destul de anevoios în primul deceniu de după Revoluție, chiar și în cazurile SRI și SIE. Ultimii 15 ani au schimbat însă această realitate, odată cu pașii hotărâți pe care țara noastră i-a făcut pentru a accede în Uniunea Europeană, dar mai ales în Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO).

Așa se face că, în acest moment, SRI și SIE reprezintă două dintre instituțiile cele mai puternice din România și un liant extrem de puternic în tot ce înseamnă politică externă, mai ales militară a țării. Cele două servicii principale de informații sunt lăudate în mod permanent de partenerii noștri din NATO, dovedindu-se o ancoră de stabilitate instituțională în contextul tumultului politic la care suntem adesea părtași.

Serviciul Român de Informații a fost în ultima perioadă ținta unui asalt extrem de dur din partea unui sistem mafiot, în dorința de a decredibiliza și destabiliza. Atacurile Elenei Udrea la adresa SRI și a conducerii actuale a serviciului au alimentat un curent de opinie periculos, punând sub semnul întrebării câștigurile obținute în ultimii ani. Realitatea este însă că astăzi SRI reprezintă unul dintre pilonii statului, din cel puțin două motive. Pe de o parte, la nivelul tuturor structurilor SRI, a avut loc o schimbare a generației de cadre, venind ofițeri tineri, cu o mentalitate nouă, nevirusată de securitatea comunistă. Pe de altă parte, SRI s-a implicat activ în lupta împotriva flagelului corupției, cu efectele pe care le vedem cu toții: în sfârșit, toți cei vinovați plătesc pentru faptele lor.

Această declarație politică nu se dorește a fi un elogiu adus Serviciului Român de Informații, ci o constatare a unei situații punctuale și o încercare de protejare a statului român de atacurile din exterior și interior. Într-un context geopolitic foarte complicat, nu ne permitem astfel de derapaje și punerea sub semnul întrebării a unor instituții de forță, pentru că asta ar însemna să generăm chiar noi o fragilitate de care nu avem nevoie. Adevărul este că serviciile de informații reprezintă o sursă de securitate pe care nu o putem nega sau pune între paranteze.

În altă ordine de idei, dacă tot s-a deschis această tematică largă a serviciilor secrete, cred că societatea românească, pregătită sau nu, trebuie să se autointerogheze cu privire la finalitatea pachetului de legi privind siguranța națională.

Cele întâmplate la Paris la începutul lui ianuarie ne-au arătat tuturor că lumea în care trăim nu este sigură. Simplul fapt că în România nu se întâmplă astfel de lucruri care să ne reamintească prețul siguranței ține de doi factori: omogenitatea culturală la nivelul societății și acțiunile Serviciului Român de Informații și ale SIE în combaterea terorismului. Mă număr printre cei care cred că securitatea este un produs care nu este ieftin și susțin, la fel cum spunea Barack Obama, că nu există „libertatea absolută și garanția siguranței absolute”. Dintr-o asemenea perspectivă, este clar că este nevoie de mai multe pârghii de acțiune pentru SRI și SIE, astfel încât să poată lupta eficient împotriva amenințărilor teroriste, mai ales că România este una dintre țările membre NATO cele mai active acțional în conflictele internaționale din acest moment.