Mircea Roșca

„Serviciul public Salvamont ar putea salva și mai multe vieți; Guvernul Ponta se opune”

Serviciul național unic pentru apeluri de urgență 112 este un serviciu care salvează multe vieți, fiind introdus la nivel european încă din anul 1991, printr-o decizie a Consiliului European. România s-a aliniat la cerințele europene prin adoptarea mai multor acte normative începând cu anul 2002, când a fost adoptat primul act în acest domeniu – Legea nr. 398 din 14 iunie 2002 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului României nr. 18/2002 cu privire la funcționarea Sistemului național unic pentru apeluri de urgență (SNUAU). De atunci, cadrul legislativ în acest domeniu a fost modificat, iar astăzi sistemul de apeluri de urgență 112 este reglementat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului național unic pentru apeluri de urgență.

În urmă cu un an, am inițiat o propunere legislativă de completare a acestei legi, în sensul introducerii în rândul instituțiilor specializate de intervenție a serviciului public „Salvamont”, care să fie alertat prin sistemul de apeluri de urgență 112.

Am considerat că asigurarea unui serviciu de urgență eficient și funcțional este în interesul tuturor cetățenilor, iar cooptarea serviciului de „Salvamont” în acest sistem național de alertare constituie o îmbunătățire a cadrului actual de reglementare.

Atât prin punctul său de vedere, cât și la dezbaterea în fond din cele două comisii, de industrii și tehnologia informațiilor, Guvernul nu a susținut această propunere, iar prin votul majorității PSD a ales să o respingă.

Această abordare a Guvernului, de a respinge pe bandă rulantă inițiative ale parlamentarilor din opoziție, fără a încerca identificarea unei soluții pentru a face aplicabilă propunerea, este nejustificată și reprezintă un comportament neprofesionist din partea Executivului, în raport cu o problematică atât de importantă. Aș fi putut accepta faptul că proiectul de lege este unul perfectibil și aș fi fost deschis la o colaborare în sensul identificării unei soluții legislative comune care să îmbunătățească forma și fondul problemei, dar nu pot accepta opacitatea Guvernului care a ales să dea un punct de vedere negativ acestei propuneri și să închidă această dezbatere fără să ofere soluții de rezolvare.

Nu voi abandona această temă, pentru că argumentele în favoarea respingerii, prezentate în fața comisiei de industrii de către domnul general Marcel Opriș, nu sunt solide. Astfel, prin vocea domnului general a fost contestată capacitatea de reacție a serviciului „Salvamont”, faptul că nu deține resursele logistice și de personal necesare unei instituții specializate în intervenții, cum sunt ele definite prin lege.

Aș dori să contrazic, în acest punct, opinia reprezentaților Guvernului, pentru că problema nu este legată de expertiza și capacitatea acestui serviciu de a face față provocărilor unei acțiuni de salvare în munți, problema este legată de statutul acestui serviciu și de faptul că el este reglementat doar printr-o hotărâre de guvern.