Horea Dorin Uioreanu

„Sfântul Emil Gură Spartă de la Răchițele”

Premierul Emil Boc pare să fie cel mai nou candidat la titlul de sfânt al poporului român sau cel puțin de martir al politicii de partid.

Aprecierile la adresa prim-ministrului exprimate de membri marcanți ai PDL seamănă cu laudele aduse, în fostul regim, de activul organizației de bază unui om care urma să fie trecut pe linie moartă. Cei care depind de el și de funcțiile sale, cele de șef de partid și de guvern, îl ridică în slăvi și îl victimizează. Restul, dornici de o așa-zisă schimbare, îl laudă, dar dau de înțeles că ar fi vremea ca Emil Boc să lase libere fotoliile pe care le ocupă. Și unii și ceilalți văd în actualul premier un personaj providențial, care a salvat România de la dezastru.

Asistăm la un adevărat proces de maximizare a activității premierului și a sacrificiului pe care l-a făcut pe altarul patriei, pentru propășirea neamului și mai binele tuturor. Potentații portocalii vorbesc despre transformarea românilor în săracii Europei ca despre cel mai bun lucru care ni se putea întâmpla. Reducerea drastică a nivelului de trai este numită reformă, iar despre falimentul economiei se spune că a fost singura măsură anticriză valabilă și necesară. Emil Boc este prezentat ca fiind omul providențial, dar care și-a cam încheiat misiunea. Maurul poate să moară! Dar pentru ca moartea să fie mai ușoară, trebuie găsită calea cea mai bună. Și ce poate fi mai bun, mai nimerit, decât trecerea în rândul apărătorilor patriei, neamului și credinței?

Este motivul pentru care este de așteptat continuarea campaniei de slăvire și victimizare și întocmirea unui proiect de lege privind canonizarea lui Emil Boc. Specialiștilor din Modrogan nu le va fi greu să fundamenteze proiectul! În fond, niciun prim-ministru nu a reușit să reformeze statul tăind, de-a valma, pensii, salarii, indemnizații de șomaj și handicap. Niciun alt șef de guvern din istoria României nu a acceptat să domnească fără a guverna. Doar Emil Boc a fost de acord ca deciziile privind interesul național să se ia în altă parte decât la Palatul Victoria, de altă persoană decât premierul!

„Sfântul Emil Gură Spartă de la Răchițele” își va găsi locul în calendar. Dacă nu din alte motive, atunci măcar pentru obediența față de Traian Băsescu și FMI.