Se pare că președintele continuă să uite care îi sunt îndatoririle prevăzute în Constituție pentru funcția pe care o deține și continuă să se comporte ca un mentor spiritual, dând sfaturi celor din Guvern, amestecându-se mereu în activitatea acestuia și a partidului care îl susține.
Astfel, președintele este convins că „România va avea o creștere puternică a utilizării banilor europeni, dat fiind modul în care «lucrurile au fost puse la punct acum».” Adică cum „acum”? De câte ori premierul, care a muncit foarte mult, le-a dat termen miniștrilor să prezinte gradul de absorbție a fondurilor europene, câte ședințe de analiză s-au făcut, câte declarații de presă nu s-au dat și aflăm că abia acum s-au pus lucrurile la punct și că de vină este „incompetența funcționarilor”? Dar miniștrii și schimbarea metodologiei de întocmire a proiectelor în timpul derulării campaniei de depunere nu sunt de vină, domnule președinte? Nu la funcționari trebuie să ajungă cu proiectele, domnule președinte, ci primarul trebuie să facă parte din partidele de la guvernare, altfel nu primește banii, iar dumneavoastră știți acest lucru, dar nu-l spuneți!
„Guvernul trebuie să se concentreze pe crearea de locuri de muncă” – cum să se concentreze, domnule președinte, dacă Guvernul este cel care a desființat locurile de muncă? Nu Guvernul este cel care a distrus micile societăți familiale? Nu Guvernul este cel care a introdus impozitul forfetar, cel care modifică Codul fiscal aproape lunar?
Câte locuri de muncă au fost create, stimați colegi, odată cu adoptarea Codului muncii? Știți că datele pe care le prezenta ministrul interimar al muncii, Emil Boc, nu se regăsesc în datele statistice privind șomajul și banii încasați din impozitul pe salariu?
Deci Guvernul „s-a credibilizat prin măsurile luate în 2010”.
În fața cui, domnule președinte? În fața Uniunii Europene și a Fondului Monetar Internațional? Dar în fața românilor cât de credibil este, domnule președinte?
Dar parcă mai contează.
Când au contat românii?
Poate numai în campaniile electorale, că în rest este recesiune, criză.
Și pentru că învățăturile nu au fost suficiente pentru anul acesta, a continuat și cu cele pentru anul 2012: „Cabinetul Boc să pregătească pentru anul 2012 un buget care să ia în considerație o creștere economică de 2–2,5%, bazată pe investiții”, și nu orice fel de investiții. „Deschideți exploatări de metale!” – acesta a fost îndemnul președintelui. Aici este punctul critic, exploatările pe care domnul președinte le dorește deschise cu orice preț. Oare cum vor reacționa domnii miniștri în această privință, cu toate asigurările date de președinte că va fi alături de dumnealor, chiar vor deschide aceste mine?
„Vă sugerez să pregătiți un buget pentru anul 2012 care să nu aibă nicio legătură cu alegerile, ci care să aibă legătură cu realitatea”. Cum adică, domnule președinte, să nu aibă legătură cu alegerile? Păi ce vor spune în campanie, că salariile și pensiile nu au revenit la valoarea avută înainte de reducerea cu 25% la termenul promis? Că nu au fost indexate? Că din toate promisiunile făcute în timpul campaniei electorale de un trai mai îmbelșugat s-a ales praful și că românii o duc nu rău, ci foarte rău?
Care realitate, domnule președinte, cea pe care o trăiesc zi de zi cetățenii țării sau cea prezentată pe micile ecrane de premier?
Dacă în timpul campaniei, mai marii PDL-ului se întreceau în a mări salarii și pensii, nu în lei, ci în euro, acum în toate discursurile nu auzim decât „diminuare radicală”, „reduceri”.
Bineînțeles că pildele au continuat pentru noul ministru al muncii: „responsabilitate și ajustarea cheltuielilor” pentru că în nicio țară „4,2 milioane de salariați nu reușesc să susțină 4,9 milioane de pensionari”. Oare cum s-a ajuns în această situație? Cine se face vinovat de aceasta? Bineînțeles că noi, cei din PSD. Cei din PDL au modernizat și reformat statul, au scos țara din haos.
O ultimă recomandare a fost pentru întreg Guvernul „să se abțină să critice partidul care îi susține”, asta ca să nu pățească ce a pățit Sebastian Lăzăroiu, care și-a permis să susțină că „PDL este un partid epuizat de guvernare”. Asta este, adevărul întotdeauna doare.
Stimați colegi, dar cel care declară că „dacă aș avea 18 ani, aș alege să studiez în altă țară”, se află în fruntea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului? Pentru această declarație, acest membru al Guvernului nu ar trebui să plece? Sau a făcut declarații împotriva sistemului de învățământ, nu a partidului care îl susține și pentru modul cum conduce un sistem de învățământ în calitate de ministru nu poate fi demis.
Toate aceste povețe ale președintelui către membrii Guvernului par a fi „învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”.
Păcat, domnule președinte, că aceste învățături rămân doar pe micile ecrane, acolo unde le faceți dumneavoastră, și nu le pune nimeni în practică. Dovadă că vă „auziți” singur este faptul că pentru amânarea aderării României la Schengen v-ați asumat eșecul singur.
Sper, stimați colegi, ca membrii Guvernului să își facă datoria de guvernanți, nu de membri PDL, poate așa și cetățenii români se vor bucura până la viitoarele alegeri de un trai cât de cât mai acceptabil, astfel încât să nu mai fie nevoiți să își amintească mereu de guvernarea PDL-Băsescu ca de viața celor din romanele lui Zaharia Stancu sau Liviu Rebreanu.
## „Miniștri de miniștri!”
Declarațiile făcute de unii membri ai Guvernului în ultimele săptămâni, mă fac să mă gândesc pe ce criterii au fost aleși aceștia, astfel încât să fie numiți în funcții de conducere care să-i reprezinte pe români. Oare a câștiga alegerile parlamentare îți dă dreptul să numești în funcții guvernamentale așa, pe oricine? Probabil aceasta este practica PDL-ului, așa că declarațiile făcute de unii miniștri ai acestui partid chiar că nu se pot explica.
Astfel, ministrul de interne, acest „băiețaș” care și-a luat bacalaureatul odată cu carnetul de membru PDL, nu știe să facă un acord gramatical, nu cunoaște gramatica limbii române și nu are niciun dram de cultură generală, dar vorbește mereu numai despre disponibilizări și modernizarea ministerului, de parcă acesta nu ar avea și alte preocupări ca ministru.
De fapt, își permite să vorbească despre angajații proaspăt demiși ca despre verigi slabe, fără „sânge în instalații”, poate vrea să spună fără pile pentru că examenele de evaluare au fost „aranjate”.
Și nu este singurul care perseverează în declarații sfidătoare, fără scrupule, care vin dinspre Guvernul nostru către alegătorii săi.
Altfel, cum poate fi interpretat gestul lui Valerian Vreme, ministrul comunicațiilor, care a sintetizat esența programului de guvernare al PDL: „Să facem în așa fel încât persoanele în vârstă să fie din ce în ce mai puține”? Iar după o asemenea declarație nu a urmat nicio reacție de la niciun membru al Guvernului și nici a purtătorului de cuvânt al PDL. Oricum nu este singurul reprezentant al actualei puteri care are ceva împotriva vârstnicilor. Nici atunci când premierul Boc a vorbit de încurajarea ieșirii din sistem a pensionarilor pe cale naturală, nimeni nu și-a cerut scuze, nu a rectificat și nu a revenit cu clarificările necesare.
Poate că nu a fost o simplă gafă, și cei de la guvernare chiar își doresc acest lucru și tocmai de aceea îl numiseră ministru al muncii și protecției sociale pe Sebastian Lăzăroiu, un fost consilier prezidențial cunoscut mai ales ca sociolog. Cum poți să interpretezi faptul că dumnealui se pricepe mai mult la previziuni politice, dar că nu știa câți asistați sociali sunt în România?
Ce „rău” îmi pare, stimați colegi, că nu mai este ministru și nu și-a realizat dorința de a sfida deputații și de a vedea Legea asistenței sociale adoptată până la finele lui septembrie, chiar dacă este o lege-cadru care urmează să modifice alte 15 legi, astfel încât termenul asumat de Guvern prin Acordul cu Banca Mondială să fie respectat!
Pentru dumnealui, ca și pentru domnul președinte, nu conta faptul că, potrivit Constituției, România este un stat social, această lege trebuie neapărat adoptată, chiar dacă noi, ca țară, suntem cei care cheltuim cei mai puțini bani cu prestații sociale pe cap de locuitor, ultimii din Uniunea Europeană
De fapt, pentru ce mai există Ministerul Muncii și Protecției Sociale în acest Guvern? Sau ar trebui să se numească Ministerul Șomajului și al Reducerii Sociale. Forța de muncă este mai mult plecată din țară, rata șomajului este în creștere, locuri de muncă nu se găsesc, cu toate că a fost adoptat un nou Cod al muncii, iar despre protecția socială, toate măsurile luate de actuala putere au fost reducerea dependenței asistaților sociali, precum și reducerea cheltuielilor cu 0,8% din PIB pentru asistența socială.
Să mai amintesc și despre ministrul Daniel Funeriu, ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului, poate doar faptul că este alergic la anumite cuvinte, gen „reformă”, „strategie”, „implementare”, că refuză dialogul cu parlamentarii și presa despre bacalaureat, dar a demonstrat cât de slab este învățământul românesc.
La asemenea președinte, la asemenea premier, așa miniștri, miniștri care par o colecție de genul „cei mai răi dintre cei răi”.
Dacă în plan intern membrii PDL-ului dau dovadă de o plăcere bolnăvicioasă de a jigni, de-a se crede mereu superiori, ceva de genul „numai noi știm, numai noi avem dreptate”, măcar în plan extern să încerce să ne apere cât de cât demnitatea noastră ca români, să nu mai acceptăm să ne calce toată lumea în picioare. Dar nici aici nu se pricep, ultimele evenimente ne-au demonstrat-o cu prisosință.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.