Ion Călin

## „Și a fost 1 Mai...”

În anul 1889, social-democrații afiliați la Internaționala a II-a au stabilit la Paris ca ziua de 1 Mai să fie zi internațională a muncitorilor, recunoscându-se astfel ziua în care sute de mii de oameni au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite ale Americii. La 1 Mai 1866, aproximativ 100.000 de demonstranți, dintre care 40.000 se aflau în grevă, au participat la cea mai mare manifestare de la Chicago pentru obținerea zilei de lucru de opt ore.

La noi în țară sărbătoarea de 1 Mai a ajuns în 1890, când a fost preluată prin simple întâlniri de cercurile intelectuale socialiste. Odată cu scoaterea Partidului Comunist în afara legii, în anul 1924, și cu apariția Sindicatelor Unitare, ziua de 1 Mai începe să capete însemnătate. Într-unul din manifestele Sindicatelor Unitare se arată că „La luptă, nu la odihnă vă cheamă ziua de 1 Mai. Muncitorimea din România va face în același timp ca revendicările ei, ca protestele, să fie auzite de clasa stăpânitoare”.

După 1944, ziua de 1 Mai a fost sărbătorită prin manifestări, parade, steaguri, lozinci și cântece patriotice, iar după 1990, românii au considerat-o zi liberă, prilej de a petrece la iarbă verde în aer liber.

În acest an, de Ziua Internațională a Muncii, în multe țări ale lumii au fost programate ample marșuri și mitinguri pentru a reclama șomajul, noul flagel care afectează economia mondială, și astfel s-a revenit la adevăratele semnificații ale acestei zile.

La noi în țară, ziua de 1 Mai a fost marcată ca o simplă zi liberă, deoarece clasa muncitoare nu mai există, din cauza dispariției industriei, această zi devenind Ziua internațională a șomerilor. De ce? Pentru că dacă în Uniunea Europeană, numărul total al șomerilor a crescut cu 123.000 în martie, comparativ cu februarie, în România, rata șomajului a crescut la 8,36% față de 8,30% în luna precedentă, adică cu aproape 3.000 de șomeri mai mult. Problema șomajului în România este mai gravă decât în statele europene, deoarece Guvernul nu se preocupă cu adevărat de reconversia forței de muncă, iar ajutorul de șomaj nu îți permite un trai decent.

Guvernanții portocalii nu realizează pericolul real al șomajului, astfel unul dintre miniștrii Guvernului PDL chiar declara că Guvernul restructurează în acest an oricâte posturi vor fi necesare pentru ca sistemul să funcționeze eficient și să se atingă un echilibru între sectorul public și cel privat. Oare ce vor face acești oameni? Guvernul nu se preocupă de cursurile de reconversie profesională adaptate situației din economie, majoritatea cursurilor organizate de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă sunt în afara cerințelor pieței, șomerii nu au bani să urmeze cursuri private, nu există măsuri de stimulare pentru firmele care angajează șomeri, firmele se descurcă cum pot, iar organizarea de burse ale locurilor de muncă reprezintă o pierdere de timp și un câștig de imagine. Până și Traian Băsescu a recunoscut că „nici eu, nici Guvernul, nici Banca Națională nu ne-am propus să scoatem țara din criza economică”.