Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·21 septembrie 2010
Dezbatere proiect de lege · Trimis la votul final
Roberta Alma Anastase
Discurs
Las deoparte că, în mod normal, cei care au spus că nu s-a întâmplat și că nu erau oameni în sală ar fi trebuit să fie prezenți în sală. Nu s-a întâmplat lucrul acesta, dar la solicitarea mea – la solicitarea mea, repet –, au depus o contestație și au spus: Domnule, noi contestăm.
Este regulamentar acest lucru, dragi colegi. Scrie în regulament că un vot exprimat în Parlament poate fi contestat. Este drept, regulamentul nu precizează, dar logica spune că această contestare ar fi trebuit să intervină imediat, atunci, în timpul votului.
Nu s-a întâmplat acest lucru, dar eu, ca președinte al Camerei Deputaților, am dorit ca aceste lucruri să fie clarificate și să venim în fața plenului, care este suveran, și să dăm un vot.
Dar să revenim la ziua de 15 septembrie și la un moment extrem de important, la un punct nevralgic, i-aș spune eu, și aici ne referim la punctul de pensie.
Dragi colegi, toată această tevatură născută de cei din Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat se datorează unui lucru simplu: unei greșeli pe care dumnealor au făcut-o în plenul din 15 septembrie. Dumnealor au susținut pe televiziuni că se bat pentru pensionari, au plâns, spunând că trăiesc greu, că ei se vor lupta pentru ca punctul de pensie să crească. Să crească spuneau dânșii, o formulă e mai puțin relevantă.
În momentul în care acest vot s-a produs în plenul Parlamentului, dânșii au fugit de la vot, deci una au susținut pe ecran, și alta au făcut în plen.
Noi, majoritatea parlamentară, am stat aici, am spus același lucru pe televizoare...
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.