Varujan Vosganian

Mulțumesc foarte mult și vreau să-i mulțumesc colegului nostru, domnul Vexler, pentru că a amintit ceea ce spusesem legat de esența existenței unui astfel de muzeu, și cred că în acest fel noi vom arăta lumii întregi că în ceea ce privește comunitatea evreiască s-au petrecut și lucruri lăudabile pentru statul român, așa cum s-au întâmplat și pentru alte minorități vitregite de istorie.

Trebuie să știți, stimați colegi, că vestita tiradă privind Constituția României: „Să se revizuiască primesc, dar să nu se schimbe nimic, sau să nu se revizuiască, dar să se schimbe pe ici, pe colo!”, se referea, de fapt, la chestiunea evreiască, la ipoteza acordării sau nu a cetățeniei române pentru evreii care locuiau în teritoriile românești. Faptul că până la al Doilea Război Mondial a existat în România o atât de numeroasă comunitate evreiască este și consecința faptului că evreii au găsit pe teritoriul românesc un adăpost în fața vitregiilor la care acest popor a fost în decursul veacurilor supus.

Sigur, mi-am adus aminte că și eu am fost elevul lui Solomon Marcus, la Universitate, la cursul de analiză matematică, și sunt convins că civilizația română n-ar mai fi fost așa fără contribuția comunității evreiești.

Aș vrea să mai adaug ceva. Am văzut chiar și printre colegii noștri o anumită ezitare atunci când vorbim despre Holocaust în România. Vreau să vă invit, pe cei care încă mai aveți un astfel de sentiment, să veniți cu mine la Iași, în sediul în care a fost pe vremuri Prefectura Iașiului, de unde au plecat trenurile morții și de unde a pornit calvarul unui popor întreg, doar pentru că aparțineau unei anumite etnii. Și vreau să vă spun, cu o mângâiere sufletească, faptul că noi, la Iași, suntem antemergătorii acestui proiect. La Iași se organizează un astfel de muzeu, care vorbește despre contribuția comunității evreiești și calvarurile pe care această comunitate le-a îndurat.

Un singur lucru vreau să adaug, în final.

Plec cu mângâierea sufletească că în fața unei astfel de tragedii suntem cu toții solidari. Mi-ar face deosebită plăcere ca nu doar în fața trecutului și în fața traumelor să avem astfel de sentimente, ci și în ceea ce privește viitorul nostru, pentru că, până la urmă, memoria este prima temelie pentru viitor și mi-aș dori să avem și un proiect comun, un proiect național asupra căruia solidaritatea noastră să se manifeste în același mod.

Inutil să mai spun că ALDE a votat în unanimitate pentru susținerea acestui proiect.

Mulțumesc.