Tudor Ciuhodaru

Mulțumesc, domnule președinte.

Constat, încă o dată, că, problema cazurilor de malpraxis, problema este dezbătută și de Guvern, și de către minister, de la nivel declarativ. Pentru că scopul acestui act normativ este soluționarea promptă a tuturor cazurilor de malpraxis, pacientul fiind despăgubit în maximum 60 de zile de la depunerea plângerii. Poate știți și dumneavoastră că soluționarea cazurilor de malpraxis este greoaie în România, iar pentru a obține o compensație financiară pacientul prejudiciat este nevoit să ajungă în instanță, ceea ce duce la numeroase nemulțumiri legate de durata și rezultatele procesului.

În România, așa-zisa Lege a malpraxisului este mai mult de formă și este făcută doar ca să apere societățile de asigurare. Cazurile în care pacienții au fost despăgubiți sunt rarisime și se pot număra pe degetele de la o singură mână. Deși vorbim de o piață a asigurărilor de 3 milioane de euro anual, la care numărul garantat al clienților este de circa 200.000, din care o treime medici, și de sute de reclamații înregistrate la Colegiul Medicilor, sumele asigurate sunt impuse de CNAS și merg de la 5.000 euro, în cazul asistenților, până la 62.000 euro pentru chirurgi.

În cei 10 ani, firmele de asigurări au câștigat câteva zeci de milioane de euro și au despăgubit doar cinci pacienți. Deși,

potrivit unor date făcute publice chiar de către Colegiul Medicilor din România, în intervalul 2006–2011 Comisia de disciplină din cadrul acestei instituții a analizat 725 de dosare, în care au fost reclamați 916 medici, dintre care 198 au fost sancționați, cei mai mulți au primit mustrare, 13 au fost amendați, 11 au primit interdicția de a mai profesa, iar într-un singur caz s-a decis retragerea calității de membru al Colegiului Medicilor.

Prima de asigurare este cuprinsă între 5 și 37 de euro anual, însă, în cazul unei greșeli, compania plătește asigurare doar dacă se pronunță instanța în acest sens. Pentru a obține despăgubiri, tot victima trebuie să se adreseze instanței, unde este obligată să aducă certificat medico-legal, pe care îl obține uneori după ani de zile.

Procesul durează între doi și cinci ani, timp în care pacientul, uneori mutilat pe viață, nu primește niciun ajutor, iar adesea rezultatul este sub așteptările pacienților.

Acest act normativ dă posibilitatea despăgubirilor pe cale amiabilă, în cazurile de răspundere civilă a asiguratului, iar societatea de asigurare și unitatea sanitară stabilesc cuantumul prejudiciului, despăgubind rapid pacienții.

Eu sper că nu veți respinge acest proiect de act normativ doar în ideea că veți face altul, pentru că, până una-alta, cazurile de malpraxis există în România, iar societățile de asigurare și cei vinovați trebuie să plătească. Vă mulțumesc.