Dragoș Gabriel Zisopol

Vă mulțumesc, stimate domnule președinte de ședință. Stimați invitați,

Doamnelor și domnilor deputați,

Pentru că majoritatea problemelor învățământului în limbile minorităților naționale sunt probleme ale învățământului românesc, am să mă refer la acestea.

Consider că sistemul educațional românesc trebuie să devină motorul dezvoltării României și, ca atare, trebuie să avem în vedere, pe de o parte, reforma curriculară, debirocratizarea sistemului de învățământ, Legea manualelor școlare, Statutul personalului didactic și exemplele ar putea continua.

În ceea ce mă privește, consider că nu putem face toate aceste lucruri dacă învățământului nu-i vom aloca 6%, cel puțin 6% din PIB, și... cel puțin 1% din PIB să alocăm cercetării. În caz contrar, vom avansa atât de încet în domeniul educației și cercetării, încât vom rămâne mult mai în urma țărilor europene cu care ne place să ne comparăm.

Și, pentru că se vorbește și se scrie foarte mult despre sistemul educațional finlandez – și nu numai –, considerându-l ca un exemplu pozitiv, vă rog să-mi permiteți să vă citesc câteva fraze care vă vor evidenția importanța celor susținute de către mine anterior.

Elevul de 15 ani așteaptă autobuzul urban care-l va lăsa la poarta școlii; nu există autobuze școlare. Biletul este subvenționat de către municipalitate. Conform legii, niciun elev nu poate locui la mai mult de 5 km de școală. 75% dintre materii sunt comune în toată țara; restul îl alege școala, în acord cu profesorii, părinții și elevii. Fiecare doi elevi au câte un calculator. Cărțile sunt gratuite, materialul școlar e gratuit, mâncarea este gratuită. Legea finlandeză obligă ca meniul să fie gratuit, nutritiv și cu multe feluri de salate și fructe. Se bea apă sau lapte – și nu întâmplător spun aceste lucruri, pentru că știu câte tipuri de proiecte legislative trec prin comisia noastră de specialitate. Costurile le plătește municipalitatea fiecărui oraș. Când se lasă seara, elevul și fratele lui, care au învățat să gătească la școală, pregătesc cina pentru părinții lor, dacă aceștia întârzie la serviciu. Copiii finlandezi au foarte multe teme pentru acasă – subliniez. Pentru elevi, școala este ca un serviciu. Educația fiecărui copil costă statul finlandez 200.000 de euro, de la grădiniță până la absolvirea unei universități. „Sunt banii cei mai bine folosiți din impozitele noastre.” Studenții plătesc doar cărțile și mâncarea – atenție! –, 2,5 euro, la restaurantul facultății. Elevii au un respect total față de profesori. Într-o școală din centrul capitalei, Helsinki, sau de dincolo de Cercul Polar nivelul este același. Președinta Finlandei, licențiată în drept și profesoară, spunea: „Când îi cert pe studenții mei” – și vă mărturisesc că am încercat și eu același lucru la mine la universitate –, „le spun că irosesc banii contribuabililor.” Nu există repetenți, deși nu există decât o singură oportunitate de a lua un examen, pentru simplul motiv – și vă rog să fiți atenți – că viața însăși nu se trăiește decât o singură dată. Orele sunt scurte, de 45 de minute. Elevul încă nu s-a hotărât ce vrea să facă în viață – chimie, medicină etc. Îl întreb dacă este fericit. Fără să clipească, îmi răspunde: „Da.”