Gabriel Andronache

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Domnule ministru Toader,

Pirueta pe care ați realizat-o în ultimele săptămâni, modificând modificarea Legilor justiției, modificate de deciziile Curții Constituționale, vă transformă din jurist în artist al circului guvernamental, pe o temă care a revoltat întreaga societate.

Societatea civilă, autoritatea judecătorească, noi, parlamentarii PNL, v-am cerut: „Abrogați și plecați, domnule ministru!” Însă învârtitura făcută în ultimele zile, printr-o nouă ordonanță, nu vă reușește, pentru că ați realizat, în sfârșit, că abrogarea nu este suficientă. Ghinion! Modificând modificarea, ați încurcat-o cu abrogarea. „Evenimente legislative separate”, ar spune un fost judecător al Curții Constituționale. Vă amintiți? Se pare însă că la minister ați uitat de ele!

Și, acum, întrebările care-l frământă pe ministrul cu cele mai bruște schimbări de atitudine. „Ordonanța de urgență nr. 13? Altă întrebare?”. Sau „Ordonanța nr. 7... Evaluez. Vai de capul meu, e jale!”

Domnule ministru,

În această lume paralelă guvernamentală, visul dumneavoastră pare că este să aveți sub papuc justiția, să stabiliți după bunul-plac al șefului cu mustață cine iese de la beci sau cine intră la beci, să reînviați „epoca de aur” Stănoiu, prin care directive de partid sunt transformate în hotărâri judecătorești. Sau, prin sfârlitură, ministrul face să dispară orice judecător, orice procuror care mai visează că justiția poate fi independentă.

Acesta a fost „Visul unei nopți de iarnă”, Ordonanța de urgență nr. 7?! „Evaluez. Vai de capul meu, e jale!”

Ați făcut o învârtitură și în privința procurorului-șef european. V-ați sfădit la candidata românilor că nu e bravă de o asemenea funcție. Însă, cu calm, cu mult profesionalism, aceasta v-a demonstrat că are toate calitățile necesare pentru a fi în această funcție.

În lumea reală, domnule ministru, Ordonanța de urgență nr. 7 reprezintă o lovitură de măciucă aplicată în capul autorității judecătorești. Reacția imediată, neechivocă a judecătorilor și a procurorilor, care au inițiat proteste fără precedent, pentru a apăra principiul independenței justiției române, arată cât de mare a fost șocul produs de aceasta.

Pe lângă toate celelalte vorbe și activități gogonate, îmbrăcate în forma realizărilor dumneavoastră ministeriale – relativ degeaba, pentru că nu au produs decât hârțoage –, utilizarea ordonanței ca armă legislativă, imposibil de contracarat pe termen scurt, pentru a norma subjugarea justiției intereselor unor infractori, reprezintă cea mai cinică măsură a dumneavoastră.

De fapt, nu, nu a fost degeaba! Ați ridicat mingi la fileu șefului cu mustață.

Singura piruetă pe care o mai puteți face, domnule ministru, este aceea de a înlătura efectele Ordonanței de urgență nr. 7/2019, prin repunerea în vigoare a normelor modificate prin ordonanța la care ne-am referit, după care, elegant, să plecați de la minister, lăsând pe birou o hârtie intitulată „Demisie”.