Gheorghe Marcu

Mulțumesc, domnule președinte. Domnule președinte, Stimați colegi,

Dacă-mi permiteți, am să fac câteva considerații cu privire la acest proiect de lege.

Acest proiect de lege se referă la cele trei instituții aflate în subordinea Parlamentului: Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private și, respectiv, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.

Pe fondul crizei financiare, s-a creat un Comitet de stabilitate financiară, compus din cele trei instituții, boardul acestor trei instituții aflate în subordinea Parlamentului, Banca Națională a României și Ministerul Finanțelor Publice. Dacă am merge pe logica acestui proiect de lege, înseamnă că și Ministerul Finanțelor Publice ar trebui să se încadreze aici, ceea ce nu este exact.

Să facem trimitere la patru constatări din acest proiect de lege:

Prima constatare se referă la modul de relaționare a acestor trei instituții față de celelalte instituții. Citez din proiectul de lege: „În îndeplinirea atribuțiilor sale, cele trei instituții, precum și personalul acestora, nu vor solicita – atenție, nu vor solicita! – sau primi instrucțiuni de orice natură de la nicio instituție sau autoritate publică.”

În opinia noastră, ni se pare o exagerare a independenței. Exact cum spunea și colegul nostru, creăm stat în stat, mai multe state într-un stat. Întrebare firească: nici Parlamentul să nu ceară nimic de la aceste trei instituții, cu toate că se află în subordinea Parlamentului?

Aceasta este o primă constatare, privind modul de relaționare a acestor trei instituții.

A doua constatare se referă la răspunderea civilă sau penală, funcție de atributele fiecăruia, unde lucrează și deciziile pe care le ia. Citez: „Membrii – tot ai acestor trei instituții, atenție! – nu răspund civil sau penal, după caz, dacă instanțele judecătorești constată îndeplinirea sau omisiunea îndeplinirii de către aceste persoane cu bună-credință și fără neglijență a oricărui act sau fapt în legătură cu exercitarea în condițiile legii a atribuțiilor prevăzute de lege.”

Întrebare firească: dacă o persoană din boardul acestor instituții – și citez de aici – „omite îndeplinirea cu bunăcredință a atribuțiilor”, atunci nu mai răspunde în fața niciunei instanțe judecătorești? Mi se pare o aberație, din punctul nostru de vedere.

Aș mai adăuga o altă constatare: atât timp cât în lege sunt prevăzute raportările anuale în plenul celor două Camere, dar să nu fie supuse votului, întrebarea firească este: de ce mai au loc aceste raportări?

A patra constatare: remarcați, stimați colegi, că mai sunt câteva luni și a trecut aproape o pătrime din durata ciclului electoral, din durata mandatului nostru. Oare atât de mult am solicitat acestor trei instituții, ca să nu mai depindă nici de Parlament?

Vă mulțumesc mult.