Dan Ștefan Motreanu

„Și totuși, când vor fi preocupați guvernanții și de măsurile anticriză?”

Pe data de 23 februarie anul curent, premierul Emil Boc ne anunța triumfal că rata șomajului se menține la nivelul lunii ianuarie. „În luna februarie, până în acest moment, șomajul este la nivelul lunii ianuarie, de 8,1%. Asta înseamnă că, până în acest moment, nu avem o creștere a șomajului în luna februarie, raportat la luna ianuarie. Numărul de șomeri este astăzi de 745.690. În luna ianuarie a fost 745.480. Chiar dacă în cifre este o ușoară diferență în favoarea diminuării, în luna februarie, ca procent, el rămâne la 8,1%”. Sincer, atunci, nu am împărtășit optimismul domnului Emil Boc. Am remarcat la vremea respectivă că ieșirea premierului s-a vrut a fi un fel de replică dată unor analiști economici care contraziceau afirmații anterioare ale premierului și ministrului muncii, care spuneau că în luna februarie vom avea o scădere ușoară a numărului de șomeri.

Iată însă că, pentru a nu știu câta oară din ianuarie 2009, declarațiile domnului Emil Boc nu numai că nu se confirmă, dar sunt contrazise de realitate. Potrivit ultimelor date publicate de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, la sfârșitul lunii februarie s-a înregistrat o creștere a șomajului de la 8,1%, cât era la începutul lunii, la 8,3%.

Practic, la 31 ianuarie 2010 erau înregistrați 740.982 de șomeri, iar pe 28 februarie s-a ajuns la 762.375. Foarte grav este că dintre aceștia doar 468.863 primesc indemnizația de șomaj. Ceilalți nu mai au nici măcar această sursă minoră de venit. Îmi este pur și simplu frică să văd cum vor arăta statisticile la sfârșitul lunii martie, ținând cont doar de miile de concedieri din aceste zile de la CFR, la care se adaugă și cei 1.915 angajați pe care compania Bechtel a anunțat ieri că intenționează să-i disponibilizeze.

Eu cred că problema locurilor de muncă trebuie să reprezinte la ora actuală prioritatea numărul unu a Guvernului. Măsuri reale și eficiente pentru redresarea economiei trebuie să-i preocupe acum pe guvernanți și, în acest caz, vor găsi în parlamentarii opoziției un partener. Din păcate, la momentul actual, preocupările liderilor principalului partid de guvernământ sunt cu totul altele. Domnii Boc & Co. au drept prioritate să ocolească deciziile Curții Constituționale și să încalce fără să clipească regulamentele parlamentare pentru a promova legi care să conserve în serviciile deconcentrate propria clientelă politică.

Partidul domnului Boc vrea să pună mâna cu orice preț pe șefia Senatului, neținând cont că acționează din nou împotriva prevederilor Constituției și a regulamentelor parlamentare. Sincer, nu mă interesează cine conduce Senatul, dar preiau și eu o întrebare pusă de un ziarist la un post tv: oare prin schimbarea președintelui Senatului se rezolvă o serie din problemele situației de criză economică? Sau – și de această dată întrebarea îmi aparține – uriașul scandal parlamentar care cu siguranță va izbucni începând