Mircea Dușa

„Siguranța națională – între mit și stare de fapt”

România se află pe un butoi de pulbere care s-ar putea să explodeze mai curând decât credem. Înmulțirea revoltelor și a pichetelor din ultima săptămână ne arată foarte clar faptul că românii sunt apăsați mult prea tare de probleme, griji și datorii pe care nu le mai pot ține în frâu.

Grija că nu vor mai avea bani pentru familii, nesiguranța zilei de mâine, teama neputinței de a-și mai achita creditele la bănci i-au adus pe foarte mulți angajați ai sistemului bugetar în pragul disperării, iar la toate acestea se adaugă și incapacitatea actualei clase politice de a comunica. Singurul lucru care li se spune celor revoltați este că vor trebui să aștepte hotărârile Parlamentului.

Siguranța națională ar trebui să constituie un pilon de bază al guvernării, dar se pare că fenomenele sociale, tot mai vizibile în ultima perioadă, ne dovedesc contrariul. Starea de echilibru, de stabilitate socială și economică atât de necesară pentru o bună dezvoltare a statului și poporului român lipsesc cu certitudine.

România, ca stat membru al Uniunii Europene, are nevoie de o nouă strategie politică, capabilă să asigure diminuarea substanțială a decalajelor față de statele mai dezvoltate din spațiul comunitar, să gestioneze operativ și eficient situațiile de criză. Toate acestea vizează promovarea și aplicarea democrației și a stabilității din punct de vedere social.

Siguranța cetățenilor și securitatea națională se poate realiza doar prin măsuri active de natură politică, economică, administrativă și socială. Punerea în aplicare a acestor

obiective presupune adoptarea unor măsuri în mod democratic.

Politica în domeniul siguranței naționale ar trebui să vizeze starea de insecuritate individuală, emigrația tineretului, declinul demografic, cu accent pe combaterea sărăciei, consolidarea dialogului, precum și alinierea la normele europene în domeniul ocupării forței de muncă.

Incoerența cadrului legislativ, dar și inconsecvența actualilor guvernanți au dus România în pragul unor conflicte sociale.

Eșecurile repetate ale actualei puteri, precum deteriorarea calității vieții cetățeanului, pot fi incluse în aria falimentului politic.

Românii s-au săturat de „Dreptate” și de „Adevăr”!