Daniel Buda

„Siguranța statului necesită consensul național”

Securitatea națională este, fără îndoială, factorul de convergență capabil să asigure echilibrul social și stabilitatea politică și, în egală măsură, starea de normalitate care vizează prezervarea identității naționale, prosperitatea materială și spirituală.

Interesul și obligația unui guvern sunt acelea de a crea condițiile politice, organizatorice și administrative în vederea garantării unei depline securități naționale a cetățenilor. În contextul internațional, marcat de accelerarea globalizării, interesul și preocuparea privind asigurarea măsurilor de protecție națională se extind în mod semnificativ pentru a răspunde atât amenințărilor clasice, cât și noilor riscuri globale sau regionale. Scopul fundamental al oricărui guvern responsabil în ceea ce privește asigurarea eficientă a securității naționale este acela de a lua toate măsurile necesare pentru amplificarea eforturilor împotriva riscurilor și amenințărilor clasice la care sunt supuși cetățenii.

Protejarea și promovarea valorilor naționale, a existenței și demnității cetățenilor statului român constituie premisele care stau la baza unui sistem democratic funcțional și eficient. Securitatea națională trebuie privită ca un drept imprescriptibil care derivă din suveranitatea deplină a poporului, o condiție esențială a existenței națiunii române care se construiește în virtutea legii fundamentale și se înfăptuiește în contextul construcției europene, cooperării euroatlantice și al evoluțiilor globale.

România, ca stat membru al Uniunii Europene și al NATO, datorită participării la activitățile ONU, precum și relația de Parteneriat strategic cu SUA, creează premisele și oportunitățile în vederea asigurării unui grad sporit de securitate în întreaga regiune. Recentele discuții privind amplasarea scutului american antirachetă pe teritoriul României au dat naștere unor dezbateri televizate destul de controversate în cadrul cărora specialiștii în securitate nu privesc cu ochi buni această inițiativă, extrem de importantă

pentru afirmarea țării noastre ca membru activ al comunității europene, euroatlantice și internaționale. Fără îndoială, chiar dacă unora dintre noi le este mai greu să admită, desigur, în special colegilor din opoziție, existența unui scut antirachetă pe teritoriul țării noastre este, poate, una dintre cele mai importante decizii din ultimii anii, ceea ce va marca în mod eficient strategia de apărare și siguranță a cetățenilor acestei țări. În mod surprinzător, foarte mulți și-au exprimat îngrijorarea nu cu privire la importanța unei asemenea decizii, ci, în mod deosebit, față de reacțiile țărilor vecine. Este, în opinia mea, stupefiant că încă suntem conduși de sentimentul fricii și depindem, în opinia unora, de contextual social, politic și economic al altor țări nu demult numite „prietene” sau „surori”.

Esențial, consider, dintre toate beneficiile strategice, este faptul că, după decenii de ambiguitate și credibilitate redusă în politica externă, în rândul marilor decizii strategice este luată în calcul și țara noastră. Acest lucru denotă faptul că România este privită ca un partener consecvent și de încredere în rândul marilor puteri ale lumii.