Vasile Cătălin Drăgușanu

„Sistemul de sănătate – _Quo vadis_ ?”

Sistemul de sănătate este un subiect sensibil în România. În prezent acesta este slăbit, învechit și incapabil de a face față nevoilor curente ale pacienților.

Recent, un raport european ce evaluează performanțele sistemelor de sănătate, elaborat de Health Consumer Powerhouse, a plasat România pe locul 32 din 34 de state evaluate. Nivelul scăzut de performanță a sistemului național de sănătate derivă, în principal, din slaba finanțare a acestuia. Finanțarea a fost întotdeauna o problemă majoră în domeniul sănătății, fiindcă în perioada comunistă acest sector era considerat neproductiv și, prin urmare, nu era prioritizat. Țările occidentale alocă resurse semnificative pentru finanțarea sectorului de sănătate. Spre exemplu, cheltuielile lunare ale României pentru sănătate sunt de 27 euro/lună pentru fiecare cetățean, în timp ce Guvernul Germaniei alocă aproximativ 230 de euro pentru fiecare cetățean/lună. Nu ne miră deloc locul din coada clasamentului mai sus amintit.

Repartizarea fondurilor este la rândul ei o problemă, deoarece creează discrepanțe majore între diferite regiuni ale țării în ceea ce privește indicatorii sanitari: accesul la serviciile medicale de bază este limitat, iar numărul personalului medical este redus semnificativ. De pildă, în specialitățile pediatrice ne confruntăm cu un deficit de medici de 35% – un procent alarmant.

În pofida faptului că resursa umană reprezintă cheia sistemului de sănătate, în România nu există o politică eficientă pentru motivarea și reținerea personalului în sistem. Din această cauză un număr considerabil de medici foarte bine pregătiți și medici rezidenți părăsesc România. În statele dezvoltate salariul unui medic este de minimum 3 ori mai mare decât salariul mediu pe economie, pe când un medic specialist din România obține între 1,5 și 2 salarii medii pe economie.

Acestor probleme stringente trebuie să le adăugăm un alt subiect delicat care indică gradul de afectare a sistemului: problema malpraxisului medical. Nu este nevoie să vă amintesc nenumăratele cazuri de pacienți, inclusiv copii, afectați de această problemă.

Nu în ultimul rând, infrastructura medicală este în cele mai multe spitale sub standardele europene, iar acest lucru va fi oficializat atunci când multe instituții spitalicești nu vor obține acreditarea CONAS sau vor fi încadrate într-o clasă inferioară celei pe care o pretind astăzi.

Județul Neamț nu se dezice de la cele amintite mai sus. Finanțarea insuficientă se poate observa de la o poștă în cazul Spitalului de Pneumoftiziologie Bisericani, spital care tratează bolnavi din peste 8 județe, dar care se zbate să renoveze și să aducă la un nivel decent condițiile de spitalizare. De asemenea, cu aceleași probleme se confruntă toate unitățile spitalicești din județ, atâtea câte au mai rămas, după închiderea spitalului din Bicaz și a celui din Roznov. Avem promisiuni, încercăm să găsim noi moduri de abordare a acestor subiecte, dar mereu ne izbim de același răspuns: nu sunt bani!