Nechita Stelian Dolha

„Sistemul public de pensii se îndreaptă spre colaps. Problema trebuie considerată de securitate națională”

În România, una din patru pensii este plătită pe datorie. Cu alte cuvinte, trei sunt achitate din sistemul de pensii, iar a patra din alt buget decât cel al pensiilor de stat, în dauna învățământului și investițiilor. Adică, în loc să lași banii unor domenii cu bugete și așa insuficiente, pompezi an de an, mereu, mai mult în gaura neagră a pensiilor de stat.

Deficitul pensiilor de stat la nivelul anului trecut era deja de 3 miliarde de euro, conform unui raport dat publicității de Academia Română. Adică 2% din produsul intern brut. Și nu e secret pentru nimeni că deficitul e în creștere, micșorarea CAS-ului de la mijlocul anului trecut aruncând o presiune suplimentară pe bugetul de pensii. Așa că, la începutul anului viitor, un alt calcul va arăta cât de tare s-a rostogolit bulgărele deficitului în sistemul public de pensii. Estimările de acum vorbesc de încă un miliard de euro, potrivit Consiliului fiscal, adică, în total, 4 miliarde de euro.

De ipoteza unui faliment al sistemului de pensii din România se vorbește public din 2004 încoace, de la una dintre ieșirile publice ale fostului președinte.

La 10 ani de la acest semnal de alarmă, fără rezultate concrete semnificative, un raport al Academiei Române, pe care l-am menționat, avertizează că suntem în situația unui faliment de tip Caritas al pensiilor de stat în următorii 10–15 ani, adică prin 2040, când așa-numita generație a decrețeilor va fi pensionată.

Falimentul sistemului de pensii este, fără îndoială, o chestiune de securitate națională, pentru că intrarea în colaps a sistemului public de pensii înseamnă în ultimă instanță intrarea în faliment a statului român. Așa că întrebarea care se ridică este dacă facem ceva sau așteptăm inevitabilul cu brațele încrucișate, cam așa cum așteptăm, fără să facem concret ceva, marele cutremur.

Soluțiile specialiștilor cer intervenție imediată, strategică, pentru ca rezultatele să se vadă abia peste mulți ani. Sunt amintite printre altele nevoia de a crea circa 700 de mii de locuri de muncă în următorii ani sau scoaterea lor din economia gri, pentru a aduce deficitul la limite rezonabile, politici de limitare a pensionărilor anticipate, creșterea gradului de colectare, în condițiile în care România are cele mai mari taxe pe pensii și șomaj din Europa, dar sunt colectați abia jumătate din acești bani.