Manuela Mitrea

„Situația maternităților din România”

Periodic aflăm o știre că într-o maternitate din România un nou-născut sau mama acestuia sau chiar amândoi în unele cazuri s-au îmbolnăvit ori au decedat. Majoritatea maternităților din România anului 2010 par a fi desprinse din filme horror, în care nașterile au loc în condiții de neimaginat.

Suntem pe primul loc la mortalitatea infantilă din Europa, înregistrându-se circa 14 decese la o mie de nou-născuți, iar cele 261 de unități din România nu ating standardele europene.

În timp ce anul trecut se promiteau modernizări ale acestora de sute de milioane de euro, astăzi decorul este același: calorifere de zeci de ani stau rezemate de varul îmbâcsit cu dezinfectant, mobilierul este strâmb, frigul mătură holurile și saloanele, microbii pândesc nevăzuți de pe veșnica faianță. În UE faianța este interzisă în unitățile medicale pentru că rosturile de îmbinare sunt medii ideale pentru culturile de bacterii.

Pentru ca această imagine de coșmar să fie completă, pacientele trebuie să se obișnuiască rapid cu personalul slab remunerat, preocupat mai degrabă de grija zilei de mâine decât de problemele lor medicale.

S-a născut o adevărată mitologie a nașterilor în spitalele din România, fie ele de stat sau private, în care alternează pe rând când îngerii, când demonii, în balanța argumentelor pro și contra.

Spitalul de stat, pe de-o parte, este insalubru, cu un mediu dezumanizant în sălile de nașteri, cu o mentalitate depășită în ceea ce privește relația imediată dintre mamă și copil, dar cu cei mai buni medici și cele mai performante dotări în ceea ce privește intervențiile de urgență.

Clinicile particulare sunt usturător de scumpe, însă fac toți banii pentru confortul pe care îl oferă. Din păcate, ele nu sunt pregătite pentru intervenții mai complicate în timpul nașterii.

Dacă există un cuvânt care să definească experiența nașterii în România, acesta este „imprevizibilul”. Este o experiență atât de particulară și personală, care diferă atât de mult de la un caz la altul, încât, indiferent ce ai alege, stat sau privat, n-ai să știi niciodată „cum ar fi fost dacă”, nici de-o parte, nici de cealaltă.

Cu toate acestea, în țara noastră se nasc din ce în ce mai mulți copii. În 2008 ne-am clasat pe locul 7 în Europa la capitolul număr de nașteri înregistrate într-un an.

Nu putem privi nepăsători cum cei care conduc în acest moment destinele țării – pentru o perioadă cât mai scurtă de timp, sper – fac exact invers decât ar trebui, tăind banii pentru spitale și salariile din sistemul sanitar, în loc să facă investiții majore în maternități și să plătească salarii decente personalului medical!