Marian Ghiveciu

„Societățile agricole înființate pe baza Legii nr. 36/1991 vor fi falimentate de fisc”

Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură reglementează înființarea societăților agricole de tip privat, cu capital variabil și un număr nelimitat și variabil de asociați, având ca scop exploatarea agricolă a pământului, uneltelor, animalelor și a altor mijloace aduse în societăți, precum și realizarea de investiții de interes agricol. În acest sens, membrii asociați primesc la finalul anului agricol, după impozitarea pe profit cu 16%, numai beneficiile fructului pământului proprietatea lor.

În ultimul timp, agențiile județene ale finanțelor publice încadrează ca reprezentând dividende produsele agricole obținute și primite de membrii asociați (sau contravaloarea în bani) de pe terenurile aduse în proprietate comună.

Acest tratament fiscal însă, încadrarea ca dividende, este specific societăților înființate în baza Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale.

În contradictoriu cu această interpretare a organelor fiscale privind Legea nr. 36/1991 și Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, societățile agricole sunt forme asociative de tip privat, înregistrate la judecătorie în Registrul societăților agricole din România.

Societatea agricolă nu are caracter comercial, obiectul de activitate reprezentându-l exploatarea agricolă în comun a pământului, uneltelor, animalelor și a altor mijloace aduse în societate și obținerea de profit, care se împarte între membrii asociați în condițiile reglementate de actul constitutiv.

Legea nr. 36/1991 prevede că uneltele agricole și alte utilaje, mijloace materiale și bănești, precum și animalele (primite din lichidarea fostelor CAP-uri sau aduse ulterior) pot fi aduse în proprietate sau numai în folosința societății, după caz. Terenurile agricole au fost aduse numai în exploatarea comună în cadrul societății, asociații păstrându-și dreptul de proprietate asupra acestora și, implicit, asupra producțiilor obținute. Terenul nu face parte din capitalul social al societății și din patrimoniul social al acestora și nu constituie acțiuni sau părți sociale (titluri de valoare) pentru stabilirea de dividende.

Statutul societății prevede că munca în societate se efectuează de asociați, unități prestatoare și personal încadrat cu contract de muncă.

Organele fiscale apreciază că beneficiile din exploatarea comună a terenurilor și distribuite membrilor asociați reprezintă de fapt repartizarea profitului societății agricole, încadrându-l ca dividend, și nu ca o cheltuială deductibilă.

Consider că drepturile distribuite membrilor asociați nu sunt peste cota de distribuție – art. 2 alin. (4) lit. g) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal –, aceștia primind numai beneficiile fructului pământului proprietatea lor.

După modul în care încadrează organele fiscale veniturile primite de proprietarii de teren care au ales să exploateze pământul în această formă juridică, fără să coroboreze Codul fiscal cu Legea nr. 36/1991, acestora li se aplică un tratament fiscal discriminatoriu – impozitare cu 32% (16% impozit pe profit și 16% impozit pe dividende) – față de ceilalți proprietari de teren care își exploatează singuri sau într-o asociere fără personalitate juridică.