Găvrilă Ghilea

„Socoteala din Kiseleff nu se potrivește cu cea de la Palatul Victoria”

Este o premieră în istoria sa recentă, deși ne aflăm în prima decadă a celei de-a doua luni a anului în curs, ca România să nu aibă proiectele bugetului de stat și asigurărilor sociale și de sănătate supuse dezbaterii și aprobării Parlamentului.

Pentru a doua lună în acest an țara funcționează la cota de avarie, alimentată prin perfuzie cu o fracțiune din bugetul anului precedent, deși de la 1 ianuarie trebuiau să intre în vigoare o serie de cheltuieli, inclusiv majorări salariale ale personalului bugetar.

În urmă cu câteva zile, fariseii de la Ministerul Finanțelor Publice au postat pe site-ul propriu, în numele unei așa-zise transparențe decizionale, ciorna unui proiect de buget care nu are nimic de-a face cu realitatea.

Principalele victime ale amatorismului cinic al finanțiștilor PSD–ALDE vor fi administrațiile publice locale, care, deși dezmoștenite de o parte consistentă din impozitul pe venit care li se cuvenea, sunt condamnate să preia în regie proprie cheltuielile privind protecția copiilor și a persoanelor cu dizabilități, plata indemnizațiilor însoțitorilor acestora, precum și salarizarea unor persoane cu activități în domeniul social.

Un fost președinte al ANAF, citat de mass-media națională, demonta recent mecanismul diabolic prin care Guvernul PSD–ALDE distribuie discreționar finanțări către ordonatorii de credite, fără să depășească ținta de deficit asumată față de organismele internaționale.

De fapt, este vorba despre o simplă inginerie financiară, prin care, dacă în anul precedent un minister a cheltuit, până la ultima rectificare, doar 70% din suma alocată inițial, restul de bani i s-au redirecționat spre cheltuieli sociale, iar pentru acest an i s-a repartizat doar 80%, raportat la aceeași matrice inițială, deci mai mult decât a cheltuit anul trecut, dar mult mai puțin decât i s-ar fi cuvenit în acest an.

Diferențele rezultate din aceste scamatorii bugetare se redirecționau apoi în majorările salariale și ale punctului de pensie, cu riscul condamnării României la o subdezvoltare cronică. Fără finanțarea consistentă a investițiilor publice și fără atragerea fondurilor europene în marile proiecte de infrastructură, țara noastră se va înscrie într-un scenariu sumbru, care ne va arunca din nou în pragul unei noi crize economico-financiare.