Cornelia Negruț

„Solicit Guvernului înființarea a două noi puncte de frontieră între România și Ucraina în județul Maramureș”

Între județul Maramureș și regiunea ucraineană Transcarpatia există în prezent o corespondență bilaterală referitoare la mai multe programe comune ce se au în vedere a fi derulate în acest an. Cele două părți își doresc realizarea unor obiective reciproc avantajoase, cu beneficii atât pentru cetățenii județului Maramureș, cât și pentru cei din Transcarpatia ucraineană, o zonă cu pondere însemnată de etnici români.

Reprezentanții Regiunii Transcarpatia pledează pentru prioritizarea din partea noastră, a statului român, a proiectului legat de deschiderea unui nou punct de trecere a frontierei între Sighetu Marmației și Biserica Albă, un demers strategic care ar putea fi fructificat prin finanțare din partea unor programe europene, precum CBC HUSKROUA sau ROUA. Mai mult, partea ucraineană susține că Proiectul Punct de trecere a frontierei dintre Sighetu Marmației și Biserica Albă are aprobare de la Ministerul Economiei din Ucraina. Totodată, există discuții în prezent și pentru realizarea unui alt punct de trecere a frontierei, între localitățile Valea Vișeului – România și Dilove – Ucraina.

Ca reprezentant al locuitorilor din zonă, susțin că deschiderea unui nou punct de trecere a frontierei în Maramureș cu Ucraina este absolut necesară în prezent, deoarece singurul existent, punctul vamal Sighetu Marmației–Solotvino, este extrem de aglomerat, iar atât traficul transfrontalier de mărfuri, cât și cel de persoane se desfășoară anevoios.

În aceste condiții, cred că ministrul finanțelor publice trebuie să ne spună cum consideră, la nivelul Direcției Generale a Vămilor, posibilitatea deschiderii noilor puncte de frontieră amintite, între România și Ucraina, pe teritoriul județului Maramureș, precum și care sunt specificațiile

ultimului acord dintre România și Ucraina în ceea ce privește creșterea numărului de vămi dintre cele două state

*

„Problematica romilor este și a noastră, a tuturor!”

Problematica romilor din România este una complexă, iar rezolvarea ei ține cont de mai mulți factori, nu neapărat de cel politic. Bineînțeles, o coeziune și o voință generală politică de consens reprezintă chintesența unei viitoare creionări coerente a scoaterii comunităților de romi din România din izolare și limitare. Pentru aceasta însă avem nevoie de o redimensionare a strategiei de dezvoltare regională a României, în care este imperios necesar să introducem și comunitățile de romi, precum și doleanțele acestora.

Romii sunt o categorie a populației României analizată și consultată, de regulă, doar în campaniile electorale, și atunci din scopul malefic al atragerii voturilor. Este o realitate de necontestat, care nu are corespondent în acțiunile postelectorale, de cele mai multe ori, pentru că, după alegeri, nu li se îndeplinește niciuna dintre promisiunile făcute. În discuție este vorba despre o comunitate numeroasă, de peste un milion de persoane, oameni care se simt la modul general nereprezentați la niciun nivel, în ciuda eforturilor făcute de reprezentanții lor din Parlament și societatea civilă.