Angel Tîlvăr

„Solidari doar la câștig?!”

Una dintre ultimele măsuri adoptate de Guvernul condus de domnul prim-ministru Victor Ponta a stârnit, spre surprinderea mea, o seamă de controverse în societatea noastră. Este vorba de preconizatul ajutor guvernamental pentru cetățenii cu venituri modeste care înregistrează întârzieri la achitarea ratelor bancare.

Trebuie să recunosc faptul că n-am înțeles, sub nicio formă, vehemența cu care unii concetățeni, din politică sau din mass-media, au atacat această inițiativă, chiar înainte ca ea să se materializeze. Cât de blamabil poate fi un guvern care, în vremuri de cumpănă, hotărăște să-și ajute compatrioții? De fapt, care este, oare, principala menire a unui guvern, dacă nu aceea de a sprijini, la vreme de nevoie, oamenii care chiar au nevoie disperată de un asemenea sprijin?

Să ne amintim doar în ce context au ajuns acești oameni într-o asemenea nedorită și umilitoare situație: cu câțiva ani în urmă, după o perioadă de creștere constantă a economiei naționale și, deci, a veniturilor populației, România a fost lovită crunt și extrem de dureros de o criză financiară ale cărei rădăcini se regăseau pe cu totul alte meleaguri și din cauze total neimputabile oamenilor politici sau cetățenilor din țara noastră (aș spune chiar, cu atât mai puțin acestora din urmă). Ce soluție a găsit în acel moment Guvernul României? Ei bine, în loc să transfere costurile crizei asupra sistemului bancar, spre exemplu, ca principal vinovat de declanșarea acestui cataclism economic mondial, Guvernul acelor ani a găsit de cuviință să împovăreze contribuabilul de rând,

diminuându-i veniturile salariale cu 25%, fără a ține seama de faptul că momentul declanșării crizei l-a surprins pe acesta cu familie, cu copii și cu împrumuturi bancare, contractate în perioada în care salariul său era intact, iar băncile îi acordau celebrele „credite cu buletinul”.

La ce a condus o asemenea „măsură înțeleaptă” este mai mult decât evident: s-a ajuns la pauperizarea constantă a populației, cu consecința directă a scăderii consumului și a acumulării restanțelor bancare. Dacă nu vrem să recunoaștem nici măcar o asemenea evidență, atunci suntem, cu siguranță, de-a dreptul rău-intenționați.

Ce a făcut și continuă să facă actualul Guvern al țării? Simplu! Asumându-și, în mod tacit, dar cu mare noblețe, gafele săvârșite de un guvern anterior, a trecut la reparațiile pe care le mai putea face, reîntregind într-o primă instanță veniturile salariale, abuziv diminuate anterior, și încercând să-i sprijine, mai apoi, în limita posibilităților, pe concetățenii care, așa cum arătam anterior, au ajuns să cumuleze întârzieri la plata creditelor bancare nu din rea-voință, ci pur și simplu pentru că erorile economice ale unui alt guvern al acestei țări i-au împins într-o asemenea situație.

Mai mult încă, măsura preconizată vine și în sprijinul sistemului nostru bancar, care, nemaiavând cum să-și recupereze restanțele de la aceste persoane fizice, ar fi obligat să găsească o altă soluție pentru amortizarea pierderilor, iar aceasta ar fi, cred eu, una singură: înăsprirea criteriilor de creditare, cu consecințe grave asupra întregii economii naționale. Crede cineva, cu adevărat, că aceasta ar fi o soluție dezirabilă pentru oricare dintre noi? Sincer, mă îndoiesc că ar fi așa.