Iacob Pușcaș

„Solidaritate cu românii din Valea Timocului”

Se constată cu regret că, în acest sfert de veac postcomunist, autoritățile române au făcut eforturi insuficiente pentru întrajutorarea în general a românilor din afara granițelor țării, iar în mod special m-aș referi la cei 75.000 de români timoceni din Serbia, răspândiți, conform statisticii oficiale, în aproape 300 de localități din 4 județe. Situația lor, a acestor confrați de care ne leagă o identitate de neam comună, este cu atât mai refractară cu cât, atât la nivelul politicii de stat, cât și al mass-mediei, se militează prea puțin pentru recunoașterea oficială a identității celor 45.000 de vorbitori ai dialectului daco-român așezați în Valea Timocului (spre deosebire de cei 30.000 de români din Voievodina, care beneficiază de drepturi politice și religioase).

Din păcate, în ciuda legislației de la Belgrad, această numeroasă populație românească, stratificată în două zone distincte, este tratată în mod discriminator: doar românii timoceni din nord-estul Serbiei nu beneficiază de învățământ de stat în limba maternă și nu au voie să oficieze slujba ortodoxă în limba română. Prin această situație nefavorabilă, care ilustrează și absența coeziunii sentimentului național, se poate conchide nu numai că avem tendința de a fi într-un anume fel refractari la înțelegerea mersului istoriei contemporane, dar lasă de dorit și solidaritatea pe temeiul căreia românii noștri din Valea Timocului nu ar fi exclus să aibă conștiința că abandonarea lor este echivalentă, de fapt, cu anularea reperelor identitare.

Nutresc convingerea că, în temeiul echității, demnității și solidarității noastre naționale, ministerele de resort ale Guvernului României vor găsi mijloacele politice potrivite pentru intensificarea relațiilor diplomatice dintre România și Serbia, așa încât și comunitatea românească din Valea Timocului să își poată manifesta plenar tradițiile și obiceiurile populare.