Oana Niculescu-Mizil-Ștefănescu-Tohme

Șomajul este în creștere, salariile sunt în scădere, pensiile sunt înghețate, necorelate cu inflația și de cele mai multe ori blamate. Potrivit Băncii Naționale a României, la finalul anului trecut țara noastră avea datorii externe de 78,6 miliarde de euro. Din punctul meu de vedere acestea sunt realitățile României, iar ca cetățean care a fost ales parlamentar ca să rezolve problemele oamenilor sunt revoltată!

Am fost trimiși de români în Parlament să luptăm pentru drepturile lor și pentru viitorul mai bun al acestei țări. Să facem legi bune, să sprijinim sectorul privat, să găsim soluții pentru sectorul public, astfel încât românii să aibă unde să lucreze. Ce am făcut? Șomajul este în creștere. În februarie a fost de 8,3%, adică peste 762 de mii de persoane nu au un loc de muncă.

Salariile au scăzut. Au simțit-o românii, indiferent că lucrează la stat sau la privat, încă din ianuarie 2010. Cei mai mulți s-au plâns că lefurile le-au fost diminuate cu cel puțin 5 sau chiar 10%. Este enorm acum, când de la combustibil, până la mâncare și medicamente, toate prețurile cresc.

Despre pensii, e și mai trist. Personal îmi e rușine să mă uit în ochii bătrânilor României. Acum două săptămâni am

stat de vorbă cu pensionarii de la Călărași, județ în care am fost delegată de partid să dau o mână de ajutor. Sunt triști și parcă condamnați pensionarii de azi. Și eu vă întreb, cu ce drept noi, care trebuia să-i sprijinim, să le facem o bătrânețe mai ușoară, le luăm azi pâinea de la gură? Eu înțeleg că ajutorul pe care-l primesc pensionarii azi nu este pomană, așa cum blamează partidul aflat la guvernare, ci, doamnelor și domnilor parlamentari, pensia bătrânului român este rezultatul contribuției lui la bugetul de stat, pe parcursul întregii activități. Deci dacă sunt banii lor de drept, să-i dăm, că este rușinos să stăm ani întregi să discutam despre plata pensiilor. Este obligația noastră, să ne-o asumăm! Să căutăm soluții pentru dezvoltarea economiei românești, să facem în așa fel încât să devenim productivi, nu să tăiem drepturile oamenilor.

Dar ca să facem asta, trebuie ca noi înșine să muncim. Ca o echipă. Să ne toleram, să ne sprijinim, nu să ne batem pe funcții. De câțiva ani țara asta este în regres. Politica este percepută de oameni ca o mocirlă națională. Partidele își spală rufele în public, politicienii se atacă între ei, își ponegresc familiile, își defăimează colegii. Nu așa se face politica adevărată într-o țară liberă! Suntem în Săptămâna Patimilor și ar trebui să ne îndreptam cu adevărat către cei care sunt în suferință, către cei care ne-au votat! Haideți, stimați colegi, să ne unim eforturile pentru români! Speranța moare ultima, iar eu încă sper că se poate să le îmbunătățim viața. Doar să avem voință comună.