Eugen Constantin Uricec

„Șomajul în rândul tinerilor – un flagel ce trebuie stopat!” Rănile provocate de criza economică internațională au fost adânci și au marcat atât finanțele publice statale, precum și sectorul privat sau sustenabilitatea sectorului bancar. Pe acest fond, la nivel european, șomajul a fost de departe efectul cel mai dureros, cu cel mai rapid trend de evoluție negativă și cu cele mai puternice consecințe în plan social. La nivelul zonei euro, șomajul a depășit încă de anul trecut 11 procente, iar Spania s-a detașat drept campioană la acest capitol, cu peste 27% din populația activă care nu avea un loc de muncă.

Și, de parcă nu ar fi fost suficient, dacă urmărim structura pe categorii de vârstă a șomerilor, constatăm că cel mai puternic afectați sunt tinerii, adică acea categorie de vârstă aflată la început de drum – tinerii absolvenți de licee, de școli profesionale sau de facultăți. Fenomenul este cu atât mai dureros cu cât la nivel european trendurile demografice negative ne arată că trebuie să prețuim orice unitate de forță de muncă disponibilă, mai ales pe cea a tinerilor care vor susține finanțele publice.

Cum foarte bine știți și dumneavoastră, nici România nu face abstracție de la aceste provocări în domeniul pieței muncii. Și în România un procent covârșitor de tineri absolvenți nu reușesc să găsească, pe termen mediu și lung, un loc de muncă potrivit specializării lor și remunerat decent.

Este de datoria noastră să identificăm cauzele și soluțiile unei asemenea stări de fapt. În primul rând, angajatorii reclamă de foarte mult timp, fără a fi auziți de nimeni, faptul că spectrul de specializări pe care îl oferă sistemul de învățământ din România este asimetric cu necesitățile pieței muncii din țara noastră. Pentru acest motiv, mediul de afaceri din România, Ministerul Educației din România și universitățile ar trebui să colaboreze mai strâns pentru modificarea și corelarea permanentă a specializărilor la cerințele mediului de afaceri.

Apoi, știm cu toții că principala „vină” a tânărului absolvent este lipsa de experiență!

Unui tânăr căruia nu i se dă șansa de a-și demonstra competențele și aptitudinile întotdeauna i se va reproșa lipsa de experiență! Din acest cerc vicios trebuie să se iasă definitiv și, cu permisiunea dumneavoastră, mi-aș permite să formulez și câteva sugestii practice, care ar putea să elimine această deficiență a sistemului.

În primul rând, practica de specialitate, desfășurată în licee, școli profesionale și facultăți, trebuie să treacă de la o simplă prevedere curriculară, la o activitate propriu-zisă de deprindere de competențe profesionale. Aici, rolul Parlamentului în modificarea legislației poate fi salutar și voi sprijini orice inițiativă de acest tip.

În al doilea rând, instituția internship-ului, prezentă în majoritatea statelor europene, trebuie să-și găsească locul și în România, ca punte decisivă de legătură între școală și piața muncii. Există deja inițiative ale societății civile, unele chiar formulate de către tinerii absolvenți, prin care internship-ul este văzut exact ca acea modalitate de înlăturare a „lipsei de experiență” din biografiile tinerilor absolvenți. De asemenea, stă la îndemâna Parlamentului României în a promova o astfel de instituție.